Prolog:Intuneric

159 6 3
                                    

E tot ceea ce vad. Tot ceea ce ma inconjoara.Nu pot sa vad absolut nimic prin perdeaua de intuneric ce parca mi-a inchis ochii.Daca tot nu are rost sa ii tin deschisi,o sa ii inchid.Trist e ca totusi, pot sa aud. Sa aud insulte,una mai deranjanta decat cealalta.Si toate adresate mie.Incep sa tip.Nimeni nu ma aude.Simt cum pe obraz mi se prelinge o lacrima. Nu inteleg de ce plang. Dar totusi,o fac. Plutesc intr-un spatiu negru, fara aparare.Un vant usor mi mangaie fata si gatul.
-Ai de gand sa continui sa plangi? Nu te-ai saturat sa fii tinta lor? Inca de cand erai mica te urmaream,tu...vocea pare sa se auda de peste tot....esti altfel. Spune cu voce tare ceea ce vrei!
-Vreau liniste! Vreau sa am o viata normala,sa fiu lasata in pace,sa am macar o prietena,cineva in care sa pot avea incredere...izbucnesc fara sa imi dau seama.Vreau razbunare!
-Stiam eu! Esti cea pe care o cautam! Te pot ajuta sa obtii tot ceea ce vrei si chiar mai mult...insa,trebuie sa fie un schimb intre noi,eu nu lucrez pe gratis.
-Dar tu,ce vrei la schimb?
-Ah,o nimica toata! Sufetul tau.Oricum nu poti sa zici ca ai nevoie de el. Si nici nu-l folosesti.De mult timp cautam un suflet ca al tau...atat de perfect...
-Chiar m-ai ajuta?
-Binenteles.As face orice mi-ai ordona.
-Atunci,scoate-ma de aici!
-Da-mi un nume! Astfel,vom incheia pactul.
-Damien,scoate-ma de aici!
Raze firave de lumina strabateau prin intuneric in timp ce injuriile se spargeau in mii de bucati.Apoi,vocea mi-a spus:
- Da,stapana mea!

CrystalWhere stories live. Discover now