Lasă-mă să te iubesc

13. Mătușică

De așa dimineți tot să ai parte. Să îl văd pe Nick râzând precum un copil mic ce a primit o jucărie nou la prima oră, este un lucru foarte rar. Mai ales că este aproape tot timpul încruntat și serios. Bănuiesc și eu că formăm o imagine demnă de filmele siropoase, dar îmi mențin gândul doar pentru mine și încerc să mă concentrez asupra bărbatului ce mă maltratează fizic. Urăsc să fiu gâdilată iar el deja a aflat, însă continuă de câteva minute. O să leșin de râs dacă nu încetează mai repede.

Și se oprește când mai aveam puțin și făceam pe mine. Încerc să îmi reglez respirația și să îmi deschid ochii. Îmi dă drumul și la mâini, dar în schimb îmi capturează buzele într-un sărut nebun. Acum doar îmi mângâie corpul tandru, într-un ritm înnebunitor de lent. Buzele sale se mișcă peste ale mele și abia acum îmi dau seama că așteptașteptă să pătrundă în gura mea, la fel ca de fiecare dată.

Mă oftic că nu îmi dă voie și mie să conduc sărutul, dar așa sunt bărbații, mai posesivi. Mâinile mele ajung în părul său și încep să îl trag spre mine. Corpurile ne sunt lipite și dornice de mai mult. Cel puțin, păsărica mea arde pe dinăuntru, dar și erecția lui este cam prea proeminentă. Să ne jucăm cu corpurile noastre în felul acesta, să renunțăm la plăcerea trupească doar pentru că eu sunt virgină, nu sună cinstit. Nu vreau să îl pierd, doar pentru că nu vrea să se culce cu o virgină. Ah, și cât urăsc să spun cuvântul ăsta.

Își dă seamă că ezit și că gândul îmi este la altceva și mârâie în sărut. Zâmbesc, lucru care îi permite să îmi mângâie buzele cu limba și să adâncească sărutul. În oftică, îl mușc de limbă iar el se retrage supărat. Se dă la o parte de pe mine și îmi întoarce spatele. Ce doamne iartă-mă are de data asta? Doar l-am muscat și el imediat se supără. Nesuferit adorabil ce e....

-Nick, ești bine? îl întreb mai mult șoptit, fiindcă glasul îmi este scăzut.

Nu mi-a răspuns și a continuat să tacă. De ce îmi face asta? Mă forțează să îl împac, și nu prea vreau asta. Să mă înjosesc eu pentru el? Nici vorbă. Îmi dau ochii peste cap și mă decid să părăsesc camera. Stomacul meu s-a trezit la viață și trebuie să gătesc ceva.

Mă tot învârt prin bucătărie și nu știu cu ce să încep. Gândul îmi este la Nick și la faptul că încă este supărat pe mine. O să îi treacă, bănuiesc. Dar nici să îl știu supărat pe mine nu vreau. Nu pot să dau deja cu piciorul în relația noastră, este prea devreme. Nici măcar nu au trecut 24 de ore de când suntem un cuplu, sau de când am hotărât asta.

În ciuda faptului că nu ne știm de foarte mult timp, nu putem nega atracția dintre noi. Cel puțin eu simt mai mult. Ceva începe să prindă rădăcini în adâncul meu și chiar nu îmi doresc asta, cel puțin nu acum. El vrea doar să fie cu mine de fațadă. Nu știe să iubească și nici nu este demn de iubire. Dar poate primi afecțiune în schimbul zâmbetelor sale sincere. Îmi saltă inima în mine când îl văd zâmbind ca un adolescent. Dar este închis, cu cheia.

Tot plimbându-mă prin bucătărie, fără să vreau am început să prepar un mic dejun format din clătite cu ciocolată și suc natural de portocale. Încă îmi aduc aminte ziua în care mi-a furat clătitele pregătite de Eden iar eu a trebuit să aștept ca el să facă altele. Pe atunci ne uram reciproc, dar nimeni nu se pune între mine și Nutella.

Am aranjat frumos clătitele cu Nutella pe o farfurie și am pus suc în două pahare. Cu greu am urcat scările, având grijă să nu vărs sucul sau să mă împiedic. Am intrat în cameră și am rămas surprinsă când am găsit-o goală, dar sunetul apei de la baie îmi dă de înțeles că face duș. Pun tava pe pat și mă îndrept spre ușa din sticlă ce dă spre marea Mediterană. De cum am deschis ușa, o briză caldă și umedă a invadat camera și mi-a izbit fața din plin. Am închis ochii și m-am lăsat dusă de val. Dau perdelele la o parte și aștept să iasă prințul din baie.