Running over time

2. O noua viata,o noua lume

"Vrei sa cunosti lumea?
Priveste-o de aproape.
Vrei sa-ti placa?
Priveste-o de deaprte."

Dimineata vine asa repede incat genele mele nici nu au apucat sa se uneasca. Am intepenit sa stau o noapte intreaga in aceiasi pozitie. Ma ridic incet si imi trec mainile prin par si incep sa caut un restaurant unde pot servi prima si ultima masa din timpul acestei zile. Cred ca era foarte devreme ca nu vedeam pe nimeni pe strada. A ba nu,m-am inselat. Am iesit intr-o strada principala si forfota deja incepuse. Masini,claxoane,tipete,injuraturi exact cum stiam. Sau cum auzisem la televizor. Nimic schimbat in New York. Accidente la tot pasul si politie in cele mai intunecate colturi. Mi-am tras din nou gluga pe cap sa nu ies in evidenta. Mergeam plictisita si cu capul in pamant ca si ceilalti oameni,desi vroiam sa privesc mai indeaproape aceste locuri intunecate si triste de care credeam ca nu voi afla niciodata.
"Au!" Mergeam si nu am observat ca am dat peste o fata,daca o pot numi asa. Aveam capul acoperit si nu prea vedem pe unde merg.
"Imi pare rau.." spun eu speriata.
"Pe dracu!"
Poate instictul meu,cel dinainte sa parasesc casa, avea dreptate. Nu eram pregatita pentru viata ieftina sj mizerabila din aceste locuri ale orasului. Poate gandueile mele erau prea scumpe pentru viata care ma astepta. Dar eram prea departe ca sa ma opresc acum. Nu cred ca voi face fata injuraturilor si lucrurilor oribile pe care le-as putea auzi daca nu voi pleca de aici. Stateam si ma gandeam ca nici nu aveam unde sa ma duc in alta parte. Nu stiu cum am ajuns aici,dar totusi ma bucur ca nimic rau nu mi s-a intamplat. Imi priveam picioarele cum calca unul in fata celuilalt. Am indraznit sa ridic privirea si sa privesc pe fiecare om care tracea pe langa mine. Era putin spus ca priveam,mai degraba ma holbam. In dreapta mea vad un fast food,nu prea plin. Intru si ma asez la una din mese. O domna slabuta si firaa imi aduce meniul. Aveam impresia ca o cam strangea rochia pe care o purta,fiind ca avea respiratia foarte regulata la interval egal de fiecare data si statea dreapta ca o statuie.
"Vreau o omleta."spun eu sfioasa. Ea se uita ciudat la mine,dat isi continua munca. Poate ca aici lumea era mai dura,iar tonul meu nepotrivit pentru a comanda o omleta.
Ma asez comod si imi deschid laptopul. Nici nu am apucat sa I'll deschid bine ca cineva mi-l inchide brusc. Ma uit speriata la aceea fata. Cred cs era cea peste care am dat acum cateva minute. Avea ochii mari,buze mici si obraji imbujorati. Parul ei era negru dar ca si celelalte fete pe care le-am vazut avea suvite roz,mov si albastre. Sincer, era mai dezbracata decat imbracata. Pantaloni foarte scurti, tenesi si un maieu visiniu foarte decoltat. La gat avea goarte multe lanturi care se incurcau intre ele.
"Tu nu esti de aici,nu?"
"Nu. Cine esti?"
"Nu conteaza cine sunt eu. Tu esti fata de la stiri? Cea care e data disparuta?"
Atunci vine aceiasi doamna si imi aduce mancarea. O privesc in semn de multumire,dar ea se uita la noi doua foarte dezgustata. Nu stiu daca asta e chiar cuvantul potrivit. Linistea a domnit la masa pana ea s-a indepartat.
" Am fost la stiri?"
" Da,parintii tai au fost luati,iar tu ai fugit,nu?"
"Da,eu sunt,Raven"
"Eu sunt Alexis. Politia te cauta peste tot. Acum" spune ea facand o pauza lunga. "Vino cu mine"
"Ce? De ce?"
"Vreau sa te ajut"
"Nu am nevoie de ajutorul tau! Nici macar nu ma cunosti"
"Bine,atunci! Mult succes!" Spune ea ridicandu-se. Atunci vad ca are un tatuaj pe spate,putin mai jos de umarul stang. Nu puteam vedea exact ce scria. Dar stiu sigur ca urmatoarea data voi afla ce scrie acolo. Cred,totusi, ca as avea nevoie de putin ajutor. Dar ce ar putea face ea ca sa ma ajute? Nu imi vine nimic in gand acum,dar vreau sa aflu.
"Stai!" Ea se intoarce zambitoare. Imi bag repede lucrurile inapoi si las cinci dolari pe masa. Nici macar nu m-am atins de mancare. Faceam risipa. Am iesit impreuna din restaurant. Tocmai se petrecuse un accident in fata restaurantului din care am iesit.
"Tu esti! Hei! Am gasit-o pe fata de la stiri!" Tipa unul din politisti.
"Hai! Acum! Fugi!" Ea ma trage de mana si ma cara dupa ea. Eu eram mult prea speriata ca sa pot lua o decizie. O urmez desi imi era foarte frica de locurile unde ma putea conduce. Arunc o privire in spate dar acel politist urmat de inca vreo trei nu s-au oprit.
"Nu mai privi in urma!" Tipa Alexis la mine. Tremuram toata de frica dar cu toate astea nu incetam.
"Nu ai obosit?"o intreb eu gafaind.
"Daca vorbesti,vei obosi mai repede"
"Inseamna ca nu e prima oara cand fugi de politie daca stii atat de multe"
"Bun venit in paradis,printeso!"
Alergam printre oameni ca si cum m-as fi ferit de niste obstacole. Dintr-odata Alexis ma trage de mana si ma duce intr-o piata,cred, foarte aglomerata. Oameni cot la cot se bateau pentru o bucata de paine sau niste legume. Vroiam sa vad mai mult, sa privesc de ce acest cartier era atat de sarac. La un momendat ma simt trasa din nou intr-o parte in scara unui bloc cred. Am cazut si m-am julit la coate. Daca voi continua asa pana maine nu voi mai fi intreaga. Eram lovita tare. Rana de la frunte nu mai sangera dar totusi aproape toata fruntea mea era rosie. Acum,pantalonii mei aveau doua gauri mari in genunchi si acelea fiind rosii. Numai hanoracul a ramas intact,inca. Am urcat pana la etajul patru.
"Crezi ca i-am pierdut?"
"Desigur! Polistii au o stare fizica foarte buna dar sunt cam prosti,in special acestia"
Ea deschide usa larg lasand la vedere un mic apartament destul de curat.
"Ce e asta?"
"Casa mea"! Spune ea mandra.
"Nu avem timp sa stam!"
"Si unde ai vrea ssa mergem,huh? Daca mai iesi asa din casa iar va trebui sa fugim. Toata lumea te stie. In plus,nu te-ai uitat in oglinda sa vezi ce fel arati? Nici macar un criminal in seria nu arata asa!" Spune ea zambind sarcastic"Trebuie..." atunci ochii au inceput sa ii sclipeasca.
"Vreo idee stralucita?"
"Nici nu ai idee. Astepata aici"
"Unde dra.." ma opresc brusc la fel si ea.
"Spune-o!"
"Unde dracu vrei sa te duci?" Spun eu facand ochii mari si ocoperindu-mi gura cu ambele maini.
"Facem progrese,printeso!" Spune ea iesind si trantind usa dupa ea.
"Bun! Acum sunt singura!"