Uitare [Vol. 2]

Capitolul 1: Cazinoul, afaceri ilegale

 ***Dante*** 

 Înainte simţeam prea puternic, iar acum... nu mai simt nimic.

  Patru aşi şi o chintă. Putea fi ceva mai simplu de atât? Nu avea cum să pierd de data aceasta... mi-am ridicat privirea din cărţile mele şi mi-am privit adversarii. Tipul din faţa mea arăta stresat şi plin de sudoare mai ales în momentul când îl ţintuiam cu privirea. 

Era un om în vârstă, cu părul blond şi cu faţa acoperită de riduri, însă se vedea clar că avea o mare dependenţă pentru jocurile de noroc, mai ales pentru cele cu cărţi. Iar din câte se pare, poker-ul nu era tocmai punctul său forte. Ceilalţi doi erau ceva mai prezentabili, având în vedere că erau ceva mai tineri şi mai experimentaţi. 

Însă felul cum mă priveau nu mă făcea să cred că jocul asta era unul doar din plăcere. Expresiile lor erau încordate dar precaute. Nu ştiau cum să reacţioneze în prezenţa mea, deoarece încă nu-şi dădeau seama ce sunt mai exact, luând in calcul că jucam împotriva a doi vampiri şi un vrăjitor. Totul mi se părea atât de uşor, deoarece îi puteam ucide în mai puţin de trei minute, fără să mă murdăresc pe mâini.

 Puteam simţi esenţa sufletului lor cum mi-ar fi curs prin vene şi prin plămâni, alimentându-mă şi hrănindu-mă. Viaţa care se scurgea din trupurile lor şi trecea într-al meu. Minunat!

 - Pe cât pariem? am zâmbit în timp ce ceilalţi mi-au analizat vorbele. 

Era ciudat deoarece mă priveau încântaţi, de parcă aş fi spus cuvintele magice.

 - O mie? propuse unul dintre ei.

 - S-a făcut!

 - Hai să o ridicăm la două mii! am adăugat.

 Am zâmbit larg în timp ce adversarii mei deja îşi făceau schimb de priviri, fiind convinşi că vor câştiga... 

 - Ok, atunci! Să dăm cărţile pe faţă! am spus. Cei doi au pus jos cărţile.

 Patru dame şi un valet. Nu-i rău. Celălalt avea o damă şi un as. Însă în momentul când mi-am întors cărţile, expresiile tuturor s-au schimbat de la mândrie la dezamăgire şi apoi la furie. 

 Aţi avut vreodată acel sentiment de deja-vu? E ca atunci când ceva se mai întâmplă pentru a doua oară, însă la mine nu se întâmplă, ci un miros familiar mi-a gâdilat nările făcându-mi articulaţiile să vibreze. Ce naiba? Tocmai ce mă aplecam să strâng monedele de poker, când în faţa ochilor mei se petrecea ceva parcă ieşit din filmele cu acţiune.

 În momentul când un corp străin a făcut impactul cu masa noastră de poker, am auzit un trosnet de lemn rupt, iar apoi cărţile şi monedele s-au împrăştiat peste tot. Înainte să-mi pot da seama, în jurul nostru deja se petrecea o hărmălaie incontrolabilă. 

Simţeam cum întregul corp începea să se încălzească, iar sângele îmi circula nebunesc prin vene. Cineva mi-a distrus jocul de poker, fix în momentul când eu am câştigat. Cineva a îndrăznit să se pună cu mine. La naiba! O să-l jupoi de viu pe cel care a îndrăznit să mă deranjeze! 

 Mi-am îndreptat instinctiv atenţia înspre locul de unde a fost aruncat corpul care acum zăcea pe masa mea de poker ruptă în două. Doi ochi albaştri m-au făcut să rămân nemişcat, parcă dintr-o dată calmându-mă. Aceeaşi ochi albaştri care mă vânează de fiecare dată când închid ochii. 

Acelaşi albastru vibrant... părul şaten căzând ca o ploaie peste umeri, iar corpul de marmură atât de bine conturat. Fir-ar să fie! De ce mă simţeam atât de idiot? Trebuia să fiu nervos! Ea mi-a stricat jocul!