FIVE

Capitolul 10

- Vrei să-ţi arăt ce bine ştiu să-mi controlez flăcările? Mă îndreptam spre el cu o dorinţă disperată de a-l face să tacă, să nu-mi mai amintească de accidentul de mai devreme.

- Lasă asta pentru mai târziu, bine? Iar tonul acela calm, care mă face să-mi pară rău. Dar să-mi pară rău mai târziu, acum vreau doar să mă bucur de moment.

- Dar insist, Fergus! Mă apropiam mai mult de el, cu un zâmbet malefic şi mâna dreaptă întinsă.

   Când am încercat să mă concentrez să scot o flacără, ceva, m-a prins Lola de mână şi m-a tras deoparte.

- Nu acum, Anna. Poţi să-i dai şi lui foc când o să îi poţi controla direcţia mai bine. Decât să împrăştii flăcări pe aici. Mi-a spus ea serioasă şi pe un ton jos, să aud doar eu.

- Dar...de unde ştii?

- Şi eu l-aş fi ars cu un fulger dacă tot continua să facă aluzii. Dar numai puţin.

   Mi-a dat drumu la mână şi ne-am apropiat de Fergus care vorbea ceva cu Nathan, în timp ce celelalte fete ascultau.

- ...a spus că vine imediat. I-a spus Nathan lui Fergus când am ajuns eu şi Lola lângă Carla.

- Mai bine mă duc eu după ea. În caz că...

- Nu e nevoie, Fergus. Sunt aici. S-a auzit o voce din spatele nostru, iar când ne-am întors am văzut-o pe femeia de seara trecută care ne-a speriat puţin. Putem începe antrenamentul.

- Ăă...fetelor. Ea este Aveline, cea mai bună vrăjitoare. Vă va ajuta să vă controlaţi puterile.

   Fergus ne-a prezentat pe toate, iar Aveline era foarte încântată să ne cunoască. Începea să-mi pară rău că am făcut-o nebună, dar chiar m-a speriat atunci când a ţipat în spatele nostru.

- Îmi pare aşa de bine să vă cunosc fetelor. Ne-a zâmbit Aveline atât de cald. Ştiu că veţi învăţa foarte repede şi vă veţi descurca. Fergus e doar pesimist, ca deobicei.

   Am început să râdem, iar Fergus s-a apropiat şi mai mult de ea.

- Nu sunt pesimist, Aveline. Sunt cât se poate de realist. Vom avea mari probleme cu focul, o să vezi. I-a spus mai încet lui Aveline, dar destul de tare cât să aud.

- Să fii sigur că tu vei avea probleme cu focul, Fergus! Am ridicat eu tonul şi mă pregăteam să fac un spectacol cu flăcări până l-am văzut pe Matt lângă mine şi am îngheţat. Ăă...ar...ar trebui să ai grijă în timpul antrenamentului, pentru că nu ştiu să-mi controlez focul şi s-ar putea să te nimeresc! Am reuşit să spun cu vocea răguşită, dar Fergus s-a mulţumit doar să-mi zâmbească, apoi să dea ordine.

- Matthew, dacă tot te descurci mai bine, ai grijă de foc şi apă. Adică de Anna şi Carla, bine?

   Matt a aprobat din cap, iar mie mi-au trebuit câteva secunde bune să-mi revin din şoc. Abia dacă reuşeam să scot un cuvânt cu el în preajmă, cum ar trebui să fiu atentă la antrenament dacă el îmi va explica ce să fac? Trebuie să-mi revin, imediat! Eu u sunt aşa. Clar nu! Eu şi Carla ne-am dus după Matt lângă un lac, destul de depărtat de castel. Lola, Nicole şi Ruby s-au dus cu Aveline, iar Nathan cu Fergus.

- Dar tu ce puteri ai? L-a întrebat Carla pe Matt.

- Foc, i-a răspuns acesta cu mâna întinsă din care ieşea o flacără, de aceea mi se mai spune şi Pheonix. Şi apă, a întins cealaltă mână din care ieşea apă, cele două elemente unindu-se într-un cerc.

   Eu şi Carla am rămas cu gura căscată. Va trece mult şi bine până să reuşesc eu să-mi controlez aşa de bine focul. Prima dată s-a dus cu Carla pe malul lacului făcând să pară că a început la întâmplare cu ea, dar ştiu eu că i se pare că va avea mult de muncă cu mine, şi e adevărat. Dar nu vreau să dau dreptate la nimeni, mai ales lui Fergus, aşa că mă voi concentra cât pot de bine să-mi controlez puterile şi să-i pârlesc fundul lui Fergus cât de curând.