Eu si Jay ne-am hotarat ca in acest sfarsit de saptamana sa facem ceva mai special. Am ales sa ne vizitam niste vechi prieteni, in Anglia. Vom avea un drum lung dar bine meritat. Carrie isi face bagajele , Jay la fel iar eu acum iau tot ce ne trebuie pentru copii. In casa sunt numai zambete si veselie. In mai putin de 15 minute vom fi gata de plecare.
-Carrie, Jay , sunteti gata ? strig coborand scarile.
-Da! raspund ei la unisol.
Magarusul Jay ii cara bagajele Carriei , ale lui si ale mele. Ne bombanea in toate felurile, dar ce sa-i fac?!
Pana la aeroport era o groaza de condus, noi locuiam in cealalta parte a Texasului. Totusi, drumul a fost imbibat in cantece, glume si voie buna. Traficul nu a fost aglomerat, norocul nostru. La ora 11 si jumatate am ajuns la aeroport. Pana sa soseasca avionul nostru, numaram masinile ce treceau pe sosea. Aveam de asteptat 45 de minute sau, in cazul nostru , o vesnicie. Oricum, mai bine prea devreme decat prea tarziu.
***
-A sosit ! anunta Carrie incantata.
Anglia, venim! Jay avea frica de inaltimi iar eu si sor-mea ne bateam joc de el. Mai avea putin si plangea de frica, dar tot imi place sa-l chinui. Tot drumul am spus glume cu avioane prabusite si insule de canibali. Eu si Carrie am facut o criza de ras doar pe seama barbatului de langa noi. De cand s-au nascut Arthur, Lidia si Rita mi-a rasarit placerea sa-mi sperii sotul.
In sfarsit, la ora 6 am ajuns. Jay mai avea putin si ii facea o declaratie de dragoste pamantului. La aeroport , Elena si James ne asteptau nerabdatori. Acestia au fost foarte bucurosi ca ii vizitam. Cand ne-au fazut "Muschetarii", au avut un soc. Lor nu le-am spus ca suntem parinti. Am preferat sa fie surpriza. Ca de obicei, a inceput ploaia. Trebuia sa ne grabim deoarece casa lor este pe mlastina si nu putem ajunge daca noroiul amestecat cu apa se va inalta peste drum. Ajunsi acolo, aveam parte de aceeasi priveliste ca-n totdeauna; O mare de noroi, cativa copaci uscati imprastiati in mare si un cer innorat.
Ajunsi in casa, Anne si Cedric ne intampina veseli. S-au bucurat tare mult cand i-au vazut pe cei trei muschetari. Acestia se jucau cu ei tare bucurosi, iar noi discutam in sufragerie despre vietile nostre. De fiecare data cand venim aici ne simtim ca acasa, nu ca si niste oaspeti, ceea ce-mi place foarte mult. Imi aduc aminte ca pe Elena am cunoscut-o in liceu. De atunci suntem bune prietene, chiar daca nu ne putem vedea des.
In mai putin de o ora, am luat cina cu totii, apoi ne-am jucat Monopoly pana dimineata. Carrie trebuia sa plece maine acasa, noi am ales sa mai stam o vreme. Acum doua zile am angajat un sofer, sa nu-l mai plimb pe Jay. Iar firma poate fi condusa si de aici. In concluzie, cred ca vom sta toata saptamana.
La ora 3 dimineata, copiii erau obositi si s-au dus in camerele lor. Am ramas doar noi 4 si jocurile de familie. Intr-un final , mergem in camera oaspetilor pentru a ne odihni .
Toata noaptea am auzit bocanituri si rasete. Anne si Cedric dormeau dusi dar tot se auzeau. Dintr-o data, Lidia incepe sa planga. Patuturile lor erau langa fereastra. Uitandu-ma spre mlastina, observ niste siluete. Erau Aby , Katy , Lena si David.
