-Domnule doctor, sunteti sigur ca nu am fost cu nimeni in masina? intreb uimit.
Poate ca accidentul m-a facut sa-mi pierd constiinta si mintea imi spune ca a fost si Mia cu mine. Nici nu stiu ce sa mai cred. Sunt aproape sigur ca am vorbit cu Mia, iar ea a primit niste mesaje ciudate. Imi aduc aminte ca a trebuit sa-i iau o geanta Miei dar nu am facut-o. Dar, cine stie, poate chiar am plecat singur.
Ajungand acasa, Mia gatea cina. In bucatarie era un miros usor picant, dar totusi dulce. Facea spaghete, mancarea mea preferata. Inca eram nedumerit din cauza raspunsului primit de la medic.
-Buna, Jay , cum te simti?
-Um...bine, de ce?
-Pai accidentul n-a fost prea dragut.
-Tu cum de n-ai patit nimic?
-Am cateva lovituri, dar nu sunt mai grave decat ale tale, imi spune aratudu-mi semnele.
-Dar de ce nu ai fost cu mine la spital?
-Eu am sunat la urgente. Copiii nu puteau sta singuri prea mult timp.
In sfarsit m-am lamurit. Ultimul lucru pe care mi-l doream era sa fiu controlat de spirite ca si saraca Mia.
-S-a mai intamplat ceva cat timp am fost la spital ?
-Nu, nimic interesant, am incercat sa-mi innec copiii ,nu am reusit asa ca ii tin nemancati pana vor muri.
-Mia, ai innebunit? o intreb inspaimantat.
-Nu, de ce ?
Atunci, m-a enervat la maxim si i-am tras o palma. Aceasta lua un cutit de pe blat si incerca sa ma omoare. Se schimbase in mai putin de cinci minute. Demonul ii devorase sufletul si puse stapanire pe corpul ei. Nu vroiam sa o ranesc dar situatile disperate cer masuri disperate. Mia, sau cel putin ce a mai ramas din ea mergea de-a busilea doar ca tinea capul invers. Dupa o lunga lupta cu demonul plina de urlete si lovituri, am reusit sa o lesin. Am legat-o strans de maini si de picioare si am dus-o in camera oaspetilor. Nu putea sta in aceeasi camera cu copiii. Copiii! Ma duc repede in bucatarie si iau mancarea de bebelusi. Avuse dreptate, i-a tinut infometati. Acum ,sunt singurul ce poate avea grija de familie.
Aveam nevoie de un exorcist pentru Mia. Daca o voi mai lasa singura se poate sinucide sau...ii poate omori pe cei mici. As fi exorcizat-o eu dar m-am lasat de meserie definitiv. Suntem in a cincea zi a saptamanii. Carrie va veni maine acasa. Ea nu poate asista la exorcizarea sora-sii. E inca speriata de ceea ce se intampla in familia noastra. Mia s-a mai potolit dar, nu am incredere sa o las singura. Oare ce va spune Carrie cand o va vedea pe Mia legata de pat?
Tot ce imi aduc aminte este ca Jay a venit acasa si m-a intrebat ceva despre spital. Ce caut eu legata de pat? De ce m-ar lega Jay? Oare a hranit copiii? Sper ca nu a uitat de ei. Dar nu inteleg de ce nu imi pot aminti cele intamplate...
Ridicandu-ma din pat, ma ia o durere diabolica de cap. Imi simteam capul plesnind. Nu stiam ce se intampla. De ce ma simt rau, de ce nu stiu ce am facut si de ce sunt legata. Il strig pe Jay pentru a ma lamuri. Acesta veni val-vartej in camera:
-Da, Mia ce s-a intamplat?
-Ce se intampla cu mine?!
-Pai...mi-ai spus ca ai vrut sa omori copiii, ti-am tras o palma, apoi te-ai transformat.
-Ce am facut? Am vrut sa ce?
-Sa ii omori. Mi-ai spus ca ai vrut sa-i inneci dar mai bine i-ai tinut nemancati.
-Jay, daca tu mi-ai fi spus asemenea lucruri te omoram.
-Da, stiu, dar tu esti sub controlul lui Anne.
-Ma urasc !Adica eu am vrut sa-i omor pe cei mici?! Cum de nu m-ai omorat tu pana acum?
-Am ales sa te leg de pat...spune trosnindu-si degetele.
-Oare cum poti gandi la rece in momente critice?
-E un talent...Oricum, este vineri seara, maine va veni Carrie. Ar trebui , stii, sa facem curatenie.
-Oh...mai bine intram in coma.
-Te pot ajuta. imi spune aratand o sticla de vin.
Durerea de cap inca isi facea simtita prezenta, dar trebuia sa mi-o maschez. Uram sa fac curat, dar nici dezordinea nu-mi place.
Timpul a zburat ca si cometa Hanli, reusind sa facem "bec" toata casa. Mai pe seara ne-am uitat la un film, apoi am adormit bustean.
