When Ink Goes Out

Capitolul 1

-Sunt fiica profesoarei!Stii tu...stateam mereu pe banca...ma misc greu...oarba...!

-Ah!Desigur!Imi amintesc de tine!Am incercat sa-ti fac un portret.

-Mama mi-a spus ca a fost atat de prost incat ar trebui sa ma consider norocoasa ca sunt oarba!

-...Dureros!

-In fine!In momentul in care am aflat ca lansezi o noua carte mi-am zis ca trebuie sa vin sa stau de vorba cu tine.Unchiul meu lucreaza la un post de televiziune destul de popular si ma gandeam ca ti-ar placea sa participi la un interviu transmis in direct in care sa vorbesti despre noua ta carte!

-Oh!Ronna,asta e foarte dragut din partea ta insa nu stiu daca as putea sa o fac.

-Dar ar putea fi rampa ta de lansare spre o cariera plina de succes!

-Eu...nu stiu!

-Haide!

-Uite,Ronna!Ramai prin preajma si iti promit ca vom discuta dupa ce imi termin traba aici.Omenii devin nerabtatori.

Dupa lansare,care apropo fu un imens succes,Ana se intalni la o cafenea din apropiere pentru a vorbi cu Ronna despre propunerea facuta de aceasta.Postul la care lucra unchiul tinerei cu probleme de vedere era unul destul de cunoscut si de vizionat si dupa cum spusese si acesta mai devreme,acest interviu ar putea fi biletul Anei spre iesirea din mediocritate.

-Interviul implica trei etape simple.Intrare!Prezentare!Incheiere!

-Poti fi...putin mai explicita?

-Asculta!Tot ce vei avea tu de facut este sa intri pe platou sa povestesti cate ceva despre cartea ta si despre cat este ea de palpitanta...

-E un roman de dragoste.

-Ma rog!Apoi zambesti la camera si pleci.

-Pare cam lipsit de viata.

-Asta e partea usoara!Daca vrei ca adolescentele sa-si dea sufletul din cauza plansului si sa se inroseasca din cauza aplauzelor trebuie sa faci o dedicatie!

-O dedicatie?

-Tu ai spus ca este un roman de dragoste!Fa-i sa simta dragostea!

Ana ezita putin insa apoi se gandi ca e posibil ca aceasta oportunitate sa nu i se mai arate vreodata asa ca accepta.In acea seara,Ana avu o conversatie cu Chris.O converstie mai lunga decat una dintre romanele sale adolescentine.Fata ii povesti fiecare detaliu al discutiei sale cu Ronna.In fine!De la asta si pana la "Ce ai mai mancat astazi?" nu a fost o cale atat de lunga pe cat v-ati fi asteptat.Ana era din nou incercata de un sentiment ciudat si nelinistitor.Inima ii batea mai tare si mai incet in acelasi timp.Era indragostita.

Noaptea veni iar orasul se transforma intr-o faclie uriasa care ardea nestingherit.Intr-o cladire inalta deasupra careia se ridica falnic un turn cu o antena imensa in varf,echipa tehnica i-si pregatea echipamentul pentru transmisiunea in direct.

Intr-o camera,in capatul unui hol lung si intunecat,Ana incerca din rasputeri sa-si stapaneasca emotiile.Se afla in fata unei oglinzi mari cu beculete luminand puternic aseazate pe margini.Ana isi privea reflectia.

Acea fetita care fugea de colo colo cu un jurnal vechi era acum o femeie puternica,hotarata si mai presus de toate determinata sa obtina ceea ce isi doreste.Nimeni nu ar fi spus ca a avut vreun moment de nesiguranta sau de declin.Toti aveau sa o admire ba chiar sa-si doreasca sa fie ca ea.Iar Ana iubea acest lucru.Era insetata de atentie si de apreciere.

Un ciocanit o facu pe Ana sa tresara si sa-si piarda privirea fixata asupra fetei palide din oglinda care parca-i vorbea.Ronna intra incet in camera lovind podeaua cu bastonul sau cel alb.