Lasă-mă să te iubesc

5. Eden vs Elvis Presley

-Totul e în regulă? mă întreabă scărpinându-se la ceafă și făcându-mi loc să trec.

-De ce nu ar fi? vine și replica mea. Eu mă duc la masă.

Îmi iau telefonul mobil de pe noptieră și mă îndrept spre bucătărie.

Mă așez la bar și îmi verific mesajele și ciugulind din mâncare. Toată pofta mea s-a dus pe apa sâmbetei. Ceva e în neregula. Nu numai că Fabiano era supărat pe mine, dar corpul meu nu se simțea bine. Oh, și acum cred că o să vărs tot ce am mâncat până acum, dar înghit în sec și beau puțină apă. Cei doi porumbei m-au anunțat cu câteva minute în urmă că pleacă prin mall și am rămas singurică, cu idiotul ce nu vrea să mai iasă din dormitor. Sau poate că a plecat și nu am observat.

Un mesaj de la Sami mi-a atras atenția și am început să îl citesc:

"Pregătește-te, în seara asta mergem la frânt inimi :)) Karaoke night pisi. "

Uuu.. în sfârșit o seară în care ies din casă. Dar până atunci trebuie să îmi găsesc o ocupație. Este abia ora prânzului și eu mă joc cu micul dejun. Parcă aș fi o fată bătrână ce are 100 de pisici. Sunt prea tristă de la un timp. Trebuie să mai părăsesc și apartamentul ăsta.

Și uite-l pe prinț cum părăsește dormitorul. De ce a stat atâta? Părea ocupat și serios căci vorbea la telefon. Nici nu m-a interesat să ascult convorbirea lui telefonică. Eu doar mi-am strâns masa și m-am așezat apoi pe canapea. Am dat drumul la televizor și să înceapă maratonul de seriale. Mai am câteva ore bune până la petrecere, deci am timp. Nick a venit și el și s-a așezat pe mânerul canapelei. Arată ca un adevărat CEO în costumul său negru și în cămașă albă cu cravată roșie precum sângele. Acum chiar că îmi lasă gura apă.

-Ce faci? mă întreabă jucându-se cu telefonul în mână privind în gol.

-Stau.... Ce ai vrea să fac?

-Păi... Ai putea să vizitezi orașul, îmi recomandă Hulk.

Acum cred că știu ce se întâmplă cu mine. Ceva cald a început să se prelingă pe picioarele mele. Sar ca arsă de pe canapea, și norocul meu că nu am pătat-o. Nick mă privea zăpăcit și nu știa ce se întâmplă. Normal, tu nu ești femeie...

M-am întors după câteva minute îmbrăcată în niște pantaloni de trening, fiindcă ceilalți s-au murdărit și desculță. Am luat o pernă și m-am așezat din nou pe canapea. Nick rămăsese acolo încă uimit.

-Ți-a venit...ăm... perioada? mă întreabă aproape șoptind.

Mă bufnește râsul și îmi pun picioarele sub mine, îmbrățișând perna. Mai nou va trebui să suport și durerea de burtă pe lângă cea de cap. Mirific...

-Am înțeles, se lămurește când vede că strâng din ochii. Te ajut cu ceva? Adică aș putea să rămân cu tine acasă.

Ce a făcut aseară de e așa schimbat? A dat o mașină peste el și a realizat că nu sunt o scorpie? Se preface că îi pasă de mine. Ce lingușitor.

-Nu, merci. Bănuiesc că nu te-ai chinuit să te aranjezi atâta doar ca să faci parada modei prin casă. Poți să pleci. Ne vedem diseară, gorilă, îi spun făcându-i cu mâna.

Când credeam că va pleca, m-am înșelat. S-a apropiat de mine și și-a apăsat buzele de fruntea mea. Vai ce bine e .... Atingerea asta mi-a calmat orice durere parcă fiind cel mai scump și eficient medicament. Părea atât de ireal să îl am atât de aproape fizic, dar atât de departe sufletește. Am închis ochii și am absorbit fiecare mini secundă ce se scurgea pe lângă noi.