Running over time

1. Dupa excursie

"Pa! Vacanta placuta! Ne vedem la toamna" spun eu plecand din autobuz.
"Pa,hacker" imi spune o colega din spate.
Pornesc spre apartamentul micut din marele New York unde parintii ma asteptau cu sufletul la gura. Ma plimb singura si simteam ca ceva nu e bine. Tocmai ce am ajuns dintr-o excursie cu clasa. Am terminat clasa a 11-a si doamna diriginta s-a decis sa ne duca doua saptamani la mare. A fost frumos dar nu pe gustul meu. Mai mult stateam pe laptop.
Din cauza asta multi ma numesc "hacker" si pe buna dreptate. Ma hotarasc sa trec pe la bunica sa o vizitez. Bunica avea unele probleme de sanatate. Am ajuns in fata blocului si lumina era aprinsa...deci era treaza. Am intrat in casa...usa era deschisa.
" Bunico, nu mai lasa usa deschisa!" Spun eu intrand.
"O,draga,ai ajuns"
"Logic ca am ajuns."
Am stat putin de vorba si m-am dus acasa. Aveam inima plina de bucurie... asteptarea mi-a fost spulberata cand am vazut usa fortata.
"Mama!"nimeni nu a raspuns.
"Tata?" Ceva nu era de bine. Casa era ...geamuri sparte, cioburi pe jos. Parintii nu erau. Un fior ma incearca din varful capului pana la picioare. Stau putin in pragul usii speriata. Ma duc incet in sufragerie si iau o bucata lunga de metal. O tin strans in mana si parca ma elibereaza de putina teama. Caut cu disperare in toata casa. Nici urma de mama sau de tata. Lacrimi incep sa se scurga. Primul impuls a fost sa sun la politie. Ceea ce am facut. Mi-a raspuns o doamna. Printre lacrimi am incercat sa-i spun ce s -a intamplat si adresa exacta. Nu a mai ramas decat sa ii astept. Dar nu o puteam face. Daca m-ar fi gasit aici, m-ar fi luat cu ei,m-ar fi interogat si m-ar fi tinut sub supraveghere. Si cazul nu ar fi continuat probabil ca nu aveau prea multe informatii. Stiam ca nu puteam ramane. Mi-am luat repede niste haine pe care le-am bagat intr-un rucsac. Mi-am pus un hanorac pe mine. Am tras repede gluga acoperindu-mi astfel capul. Mi-am pus niste bani pe care i-am gasit in casa,laptopul si cam atat. Am dat sa ies pe usa principala,dar era prea tarziu. Politia deja urca scarile. Am stat cateva secunde speriata in prag ca atunci cand am intrat. Mi-am facut loc printre lucrurile aruncate pe jos. Si am mai luat in fuga cateva monstre pe care sper ca a pus mana criminualul. Ajung la geam si stunci aud usa lovindu-se puternic de perete. Ma speriam si la cel mai mic zgomot pe care il auzeam cand eram singura acasa,dar acum nu ma mai teama de nimic.
"Stai! Opreste-te!" Tipa unul din polististi la mine.
Eram deja urcata pe pervaz. Unul din insticte imi spunea sa abandonez planul din mintea mea. Ca sunt prea mica si prea slaba sa il fac. "E normal sa-ti frica. Secretul e sa nu cedezi". Imi aduc aminte aceste cuvinte. Era iarna si prima oara cand ma urcam pe schiuri. Nu am ai stat prea mult pe ganduri si am sarit de pe geam pe scara laterala, scara de incendiu. Coboram scarile pe intuneric si nu vedeam. M-am impiedicat si m-am rostogolit pana jos. M-am julit la coate si aveam o mica zgarietura pe frunte. Nu stiu de unde,dar am prins putere si am putut sa ma ridic. Am privit in sus si nu era nimeni la geam. Pentru o secunda m-am calmat. Dar nu puteam ramane in cartier. Am alergat cat m-au tinut picioarele apoi am intrat intr-un gang intre doua blocuri. Era ciudat si straniu. Si toate acele lucruri imi dadeau furnicaturi in tot corpul. Ma speria gandul ca s-ar putea sa nu-mi mai vad niciodata parintii. Sau sa nu ii mai aud. Era un sentiment nou,dur. Nu puteam reactiona pentru ca nu stiam cum. Vroiam doar sa stiu ca parintii mei sunt bine. Visam sa ajung avocat sa dau la o falcutate buna sa am o familie si sa fiu fericita. Toate aceste dorinte au fost sterse...sau cel putin pana lucruile se vor stabiliza. Imi era greu sa traiesc fara vocea dulce a mamei sau fara lectiile de viata a tatei. Furia si durerea m-au facut sa explodez,astfel am dat cu picioarele in toate cutiile care erau acolo si am inceput sa tip in disperare. Un val rece ma inconjoara si somnul parca incearca sa ma alunge din acest cosmar. Eram mult prea constienta de lucrurile care s-au intamplat sau care urmau sa se intample. Am fugit pana in parc. Acolo era liniste,nu era nimeni. Chiar daca era vara,aceasta zi era una foarte friguroasa. M-am sprijit langa un copac si am incercat sa ii dau uitarii aceasta zi. Dar nu puteam. Gandul inca imi era la ce voi face mai departe. Ma voi ascunde, poate daca nu as fi singura nu mi-ar fi atat de frica. Pana la urma ma cufund in vise,dar nu prea adanc. La fiecare miscare sau la fiecare adiere tresar si sunt pregatita sa fug.
"Va fi o noapte groaznica!" Spun eu incet si lasand capul sa se loveasxa de scoarta tare a copacului.