JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 4

- Viktor Lacoste, vrei să spui că ai asistat la tot ce s-a întâmplat în salonul ăla și n-ai spus nimic?

- Ee, n-am auzit chiar tot. Am stat în coridor, să vă ofer puțină intimitate.

- Aveam prea multă intimitate! Cum ai putut să nu faci nimic?

- Ce voiai să fac?

- Să mă oprești, zeilor, înainte să-l sărut pe Levi!!

- Hmm. Părea să-ți placă foarte mult... activitatea.

- Ești un... n-am cuvinte!

- Dă-mi pagina, Ava! Sunt chiar curios ce-ai scris.

- Nu.

- Te rog! Am făcut atâtea pentru tine! Ți-am ținut companie toată luna. Te conduc în Kadara... nu poți face și tu măcar atât?

- Nu.

- Încă te afectează?

- Ce? Nu fii bleg! S-a întâmplat acum șase ani! O copilărie, practic.

- Dacă e doar o copilărie lasă-mă să citesc.

- Nu.

- Data viitoare când mă întâlnesc cu Levi o să-i spun cu câtă iubire îți protejezi acea pagină din jurnal.

- Mă ameninți?

- Da.

- Realizezi că sunt viitoarea regină a Maleziei?

- Bine-nțeles.

- Aș putea cere să fii arestat.

- Chiar te rog! Mă sufoc de cald aici la voi. O închisoare răcoroasă ar merge de minune.

- Nu ești întreg la cap!

- Dar mă iubești.

- Deloc! Ești un văr jalnic.

- Sunt vărul tău preferat.

- Nici gând!

- Ava, dă foaia aia să mă uit și eu, că doar nu ți-o mănânc!

- Promite-mi că n-o să spui nimănui despre ea.

- Promit!

Mă îndrept oftând spre sertarul secret al biroului meu, scoțând la lumină jurnalul cărămiziu pe care îl aveam acum șase ani.

Foile se deschid exact la pagina cu pricina, pentru că l-am căutat recent... l-am căutat și am recitit pagina aceea, tocmai ca să-mi amintesc că Levilian e o jigodie, și să-mi șterg din memorie aroma buzelor lui.

Viktor se apleacă peste umărul meu curios.

Patru iulie 1874

Azi a fost marea finală din Turneul Caselor Regale.

Am fost zece fete cu care m-am confruntat pentru Marele Titlu, și în cele din urmă am ieșit prima.

Levi era vizavi de mine. Am tras cu coada ochiului la meciurile lui, pentru că nu m-am putut abține. Mă fascinează deschiderile pe care le face, felul în care sare de la o formație la alta fără să respecte regulile.

Nu știu cum poate să joace așa. Eu cred că aș înnebuni dacă m-ar obliga cineva să mut piesele haotic, fără să am o strategie stabilită dinainte.

Dar Levilian e altfel.

Tata spune că o să ajungă faimos. Poate că are dreptate. O să fie cel mai bun jucător de șah din Țările de Jos, și probabil și cel mai drăguț.