PROFFESIONAL BODY DOUBLE

CAPITOLUL 14

După ce au terminat de mâncat, au făcut din nou sex. Erau ca două fiare viguroase, se împerecheau și copulau cu fervoare, lăsând în urma lor urme de amor peste tot în jurul micului apartament.

De mult timp, Zhou Xiang nu-și mai trăise zilele atât de grozav.

El și Yan Mingxiu mâncau și trăiau împreună. Aproape că nu ieșeau din casă. În fiecare zi adormeau în plină epuizare din cauza sexului lor nebunesc și sălbatic, dormeau până a doua zi la prânz, uneori comandau mâncare la pachet, alteori mergeau împreună la supermarket să cumpere ingrediente pentru a găti, se uitau la televizor și se jucau împreună. Se cunoșteau din ce în ce mai bine unul pe celălalt pe măsură ce petreceau tot mai mult timp împreună, iar Yan Mingxiu a început și el să zâmbească mai mult.

Yan Mingxiu nu fusese niciodată o persoană cu care era ușor să te înțelegi. Avea foarte puțini prieteni pentru că foarte puțini oameni îi puteau suporta temperamentul instabil. Cu toate acestea, Zhou Xiang putea, și asta nu era tot, Zhou Xiang putea, de asemenea, să îl convingă pe Yan Mingxiu să se simtă confortabil și în largul său și să suporte cu răbdare imaturitatea și egocentrismul lui Yan Mingxiu. Pentru Zhou Xiang acest lucru nu era nimic dificil. Un bărbat este întotdeauna deosebit de răbdător cu ființele vii frumoase. În plus, Zhou Xiang era oricum la origine o persoană foarte răbdătoare, tolerantă și mărinimoasă. Yan Mingxiu dădea uneori dovadă de o atitudine rea, dar Zhou Xiang îl trata ca și cum acesta ar fi fost un copil răsfățat și nu se certa niciodată cu el.

Astfel, Yan Mingxiu simțea din ce în ce mai mult că a fi cu Zhou Xiang era cu adevărat relaxant și confortabil.

Erau ca o pereche de îndrăgostiți care trăiau împreună de mult timp, trăind ca și cum în viața lor s-ar fi avut doar unul pe celălalt.

Cu cât Zhou Xiang interacționa mai mult cu Yan Mingxiu, cu atât mai mult simțea că Yan Mingxiu era ca un copil mic. Atâta timp cât îi satisfăceai cererile, era foarte ușor să te înțelegi cu el. Nu plănuia să se căsătorească cu Yan Mingxiu, de ce i-ar fi păsat dacă Yan Mingxiu avea sau nu un temperament bun?

În acest moment, lăsându-l deoparte pe Yan Mingxiu, nici măcar Zhou Xiang nu lua în serios această relație.

Cele șase zile de petrecere a timpului liber și confort s-au încheiat foarte repede. Zhou Xiang trebuia să se ducă la muncă, iar Yan Mingxiu fusese sâcâit de cele două apeluri pe zi de acasă și, în cele din urmă, s-a hotărât să se întoarcă acasă.

Zhou Xiang avea o întâlnire cu cineva și urma să plece primul din casă. Când Yan Mingxiu l-a văzut pe Zhou Xiang încălțându-se și pregătindu-se să plece, un sentiment de reticență a izbucnit în inima sa. L-a tras de braț pe Zhou Xiang, i-a întors umărul, l-a lipit de perete și l-a sărutat adânc.

Zhou Xiang a îmbrățișat talia fermă și îngustă a lui Yan Mingxiu, a închis ochii și i-a întors sărutul pasional. Yan Mingxiu și-a strecurat inconștient mâna în hainele lui Zhou Xiang. Nu voia să-i dea drumul. De îndată ce s-a gândit că Zhou Xiang a acceptat acele slujbe care îl oboseau de moarte, dar nu îi aduceau prea mulți bani, Yan Mingxiu chiar a vrut să-i spună: "Te voi susține financiar". Totuși, cum știa că Zhou Xiang era cu adevărat mulțumit de slujba lui, nu a putut să o spună cu voce tare.

Zhou Xiang a chicotit ușor: "Hei, hei, ajunge. Dacă continui să mă atingi, nu voi mai putea pleca și nici tu nu vei mai putea pleca."

"Atunci nu pleca, căci afară încă plouă".

"Nu pot să fac asta. Munca este o chestiune serioasă." Zhou Xiang a râs. "Nu poți suporta să te desparți de mine? Dacă e așa, atunci nu pleca nicăieri. Așteaptă-l pe fratele mai mare să se întoarcă să te răsfețe, bine?"

Yan Mingxiu l-a ciupit de talie pe Zhou Xiang. "Trebuie să mă întorc acasă. O să mă întorc din nou într-o altă zi".

"Bine, ești binevenit aici oricând." Zhou Xiang i-a lins urechea și a spus ambiguu: "Mă simt atât de bine făcând-o cu tine, dacă nu te pot vedea, chiar și numai gândindu-mă la tine mi se întărește."

Aceste cuvinte de flirt erau practic cuvinte pe care Zhou Xiang le spusese fără să se gândească, iar Yan Mingxiu s-a simțit de asemenea foarte confortabil când le-a auzit. I-a mușcat buzele lui Zhou Xiang. "Chiar dacă te-ai întărit, nu te apuca să tragi fără discernământ cu arma. Dacă lași o altă persoană să te domine, nu te voi cruța."

Zhou Xiang a râs în hohote. "De ce aș vrea pe altcineva dacă te am pe tine?" Cu toate acestea, nu a luat la inimă cuvintele lui Yan Mingxiu. El nu știa că Yan Mingxiu vorbea serios.

Inițial, Yan Mingxiu nu avusese niciodată vreun concept de castitate, dar în mod inconștient simțea că Zhou Xiang îi aparținea. Poate pentru că el a fost prima persoană care l-a dominat pe Zhou Xiang, sau poate pentru că îl considera pe acesta drept înlocuitorul lui Wang Yudong, nu putea tolera ca Zhou Xiang să fie cu altcineva.

Deși simțea că era ceva în neregulă cu procesul său de gândire, îi era prea lene să cerceteze mai adânc pentru a afla de ce. În inima lui, doar el avea voie să îi pătrundă fundul lui Zhou Xiang.

După ce Zhou Xiang a plecat, Yan Mingxiu și-a deschis telefonul.

În ultimele două zile, pentru a se sustrage apelurilor mamei și surorii sale, își lăsase telefonul deschis doar câteva ore. De îndată ce l-a pornit, a apărut imediat un mesaj. Wang Yudong îl trimisese cu o oră în urmă, iar mesajul suna așa: "Dong'ge vrea să te invite să mănânci în oraș."

Yan Mingxiu s-a bucurat nespus de mult. Starea lui sumbră de la plecarea lui Zhou Xiang a fost imediat spulberată. A returnat un mesaj de confirmare, apoi s-a grăbit în baie pentru a face un duș. După ce s-a aranjat, s-a îndreptat direct spre restaurant.