Mi-e dor și dorul mă apasă, Mi-e dor și o sa vin acasă.

1 1 0
                                    

Mi-e dor și dorul mă apasă,
Mi-e dor și o sa vin acasă.

M-așteaptă-n poartă ai mei părinți,
cu ochii-n lacrimi și cuminți.
M-așteaptă-n poartă ș-ai mei frați,
ce niciodată noi nu am fost certați.

M-așteaptă-n poartă ș-o pisică,
și vrea să îmi arate c-a devenit mămică.
M-așteaptă-n poartă ș-un cățel,
și lui i-a fost dor...bătrânul Azorel!

M-așteaptă-n poartă pietrele din drum,
parcă le aud că-mi spun să mai rămân.
M-așteaptă-n poartă casa cu cerdac
și bolta ei cu flori de liliac.

M-așteaptă-n poartă caisul din grădină,
parcă îl aud cum plânge și suspină.
M-așteaptă-n poartă mândre flori
ce sufletul mi-l umple de culori.

M-așteaptă-n poartă mandra primăvară,
ce ar fi vrut sa vină după mine-n altă țară.
Dar s-a pierdut prin vânt și ploi
și i-au rămas copacii goi.

Ea ar fi vrut să mă găsească,
și sufletul să-mi încălzească.
Dar țara străină pe unde eu am fost,
Ar fi lăsat-o fără niciun rost.
16.03.2024

Terapia prin Poezie🦋 Onde as histórias ganham vida. Descobre agora