Terapia prin Poezie🦋

Săraci, dar bogați!

Săraci, dar bogați!

Acasă îmi era căsuța
c-o grădiniță cu flori multe.
Unde în ea ședea tăicuța
sub umbra nucului în curte.

Acasă era mama blândă,
cu chipul ei ca o icoană.
Priveam la ea plăpândă,
cum punea dragoste-n dojană.

Acasă era și pridvorul
cu mușcate pe pervaz.
Prin curte curgea-ncet izvorul
și se revarsa în iaz.

Acasă... era mirosul,
cel al orezului cu lapte.
Și cum cânta în zori cocoșul,
semn că a mai trecut o noapte.

Ochii-i deschideam încetișor,
în geam bătea un cântec de vioară.
Era un greier mic, cânta de zor
că îngheța de frig p-afară.

Și auzeam prin depărtare
bocetul văduvei sărmane,
Ce își plângea bărbatul care...
s-a dus în cer la Doamne, Doamne.

Acasă-mi erau păsările călătoare,
fluieratul unui ciobanaș pe vale,
satul ce răsuna de sărbătoare
și sunetele voioase ale unor animale.

De cu zori răgea vacuța,
de noapte o mulgea bunica.
Furam lapte cu cănuța
că să-l împart cu pisica.

Imi amintesc de bunicuțul
era calm, liniștitor.
Din grajd își scotea căluțul
pentru a merge pe ogor.

De cu zori și până-n noapte
el cu drag pe câmp muncea.
Pe masă punea bucate
și provizii ne făcea.

Ca să aibe companie
în căruță azvârlea,
pe-Azor, blană argintie
ce din coadă tot dădea.

Când mai mare am crescut
la câmp am mers și eu.
Si mi-au zis ca să ascult
și să muncesc din greu.

Mâncam pâine cu unsoare
la capăt de ogor.
Si beam din ulcioare
apă de izvor.

La școală am învățat
că trebui să știu carte.
Să nu fiu dezmățat
ca-n viață să am parte.

Ce repede am crescut,
copil de-acasă am plecat.
Cu anii ce-au trecut
să ma întorc... eu am uitat!