Îndoieli

M-a găsit

Jules
         Stau închisă în camera mea de hotel de 3 zile. N am riscat să ies de aici. Mi-e era extrem de frică să dau față în față cu realitatea mea.
         Mult prea greu. Mult prea dureros. Mult peste mine. Am refuzat,să ies,crezând ca poate așa voi amâna cat pot de mult ceea ce se întâmplă,însă nu a fost așa.
         M a durut. Cuvintele sale au durut. Acțiunile lui au durut. Tot ce ține de el a durut. Felul în care mi se adresa,cum îmi vorbea,cum avea grijă de "reputația" mea. Totul doare.
        Știți? Mama mea îmi spunea mereu un lucru.
"Stai departe de băieții răi". Cândva,nu o ascultasem,dar acum? Îi dau toată dreptatea din lume.
Ei sunt mult prea toxici. Sunt lecția de care ai nevoie ca totul din jurul tau să fie distrus. E una dintre cele mai dureroase lecții.
         Mereu,am crezut ca e iubirea față de băieții răi e pura. Este genul de iubire Romeo și Julieta. Dar nu e așa. E genul de iubire în care tu te atașezi enorm de mult,iar el? Da cu piciorul la tot fără să vrea.
         Unul dintre cele mai rele lucruri,e momentul acela când amândoi vreți ceva,dar știți ca nu se poate întâmpla deoarece sunteți mult prea toxici împreună.
         O viață împreună,nu vă va face mai puternici,ci doar vă va distruge pe rând. Cea mai rea alegere e să te îndrăgostești de un băiat rău,vă pot spune din propria experiență.
          Evitați fetelor!
  Gândurile îmi dispar,când soneria telefonului meu își face apariția. Întorcându-mă pe partea cealaltă de pat,iau telefonul în mana,deschizând ecranul.
Număr necunoscut: Ajung in 15 minute,pregătește-te! Plecăm!
Privesc uimită spre ecranul telefonului. Ce dracu?
Eu:Cine ești?
Fac și eu pe proasta. Logic ca știu cine e. Doar ca încă îs în șoc. Ridicându-mă din pat,apuc valiza cea mică și încep să pun cat mai repede hainele în ea. Îmi iau rapid pe mine un hanorac larg, și o pereche de pantaloni de trening.Pe conversația noastră, se vedea ca acesta tastează.
Număr necunoscut: În locul tău,nu aș face atat de mult misto. Nu mi testa răbdare,Jules! Nu s un om răbdător.
Eu:Cine a zis ca fac misto?
Iau rapid valiza și ies pe ușă. O sa îmi durere ceva până când o să ajung jos. Au trecut deja 10 minute de când mi a scris prima dată,nu? Ar trebui să mai fie 5 minute. Nu mi ajunge timpul să plec din moment ce stau la etajul 10.
Probabil,el va urca cu liftul. E ocazia perfectă să o iau pe scări bănuiesc. Îmi va fii greu să cobor 10 etaje,dar mă voi descurca.
Număr necunoscut: Jules,aș prefera să mă aștepți în camera,întinsă pe pat. Să nu te pună careva să pleci din camera,ca nu știu ce fac cu tine.
Zâmbesc. Ce nesimțit! Îmi pare rău,domnul strică chef. Nu întotdeauna dorințele ni se împlinesc.
Eu: Și ce anume ai de gând să faci dacă plec?
Cea mai bună calitate a mea? Să enervez oamenii.
Ador să fac asta. Iubesc să fac asta.
Telefonul vibrează,dând semn ca am primit un mesaj
Număr necunoscut: Vrei să încerci?
Eu: Ți ar face plăcere?
Număr necunoscut: Sunt la ieșire,Jules! Dar dacă tot vrei să știi. Te aș lega de pat,încât să nu mai poți pleca,și mi aș face de cap cu corpul tău. Te asigur,iubito. Îți va face plăcere fiecare afurisită de secundă.
Număr necunoscut: În locul tău,m-aș oprii deja la etajul 7,iubito. Voi fii iertător de data aceasta.
Dar să nu se mai repete. Următoarea dată,mă vei aștepta în camera,exact cum îți cer eu.
Firi ar dracului de nesimțit! Cum își permite? Crede ca mă poate folosit ca pe o jucărie sexuală? Își face speranțe destul de mari. Regret,domnule strică chef. Am de gând să îți încalc ordinile de fiecare dată când am ocazia. Te am lăsat să câștigi o dată,dar acea perioadă? S-a terminat de mult. Nu mai sunt aceeași fată pe care tu ai folosit-o exact cum ai vrut.
Eu:Ai consumat ceva substanțe?
      Cobor următorul etaj. Până la urmă ce am de pierdut? Oricum sunt ca și moartă pentru el deja.
Număr necunoscut: De ce? Ai impresia ca sunt dependent de tine?
Rânjesc. Normal ca e dependent. Altfel nu m-ar fii căutat,nu?
      Un lucru nebunesc îmi trece prin minte. Refuz să mai cobor încă un etaj și să o iau spre coridorul etajului. Mergând tot în fața,observ o cameră închisă. Părea un fel de debara.
Eu: Dependent de mine,erai de mult. Dar,nu. Îți faci speranțe false daca tu ai impresia, că eu mă voi supune ție. Vise plăcute,Dragule.
Acum chiar ca o să o încasez. Aia e. Până la urmă toți avem o viață.
Amintirile bune se aleg în funcție de deciziile proaste. Iar această amintire,are 100% o decizie proasta.
Număr necunoscut: Sunt la un etaj distanță de tine,Iubito. Să vedem ce zici când ne vom vedea față în față.
Eu: Poate condoleanțe?
      Tastez rapid mesajul. Pun telefonul în buzunar,având grijă ca nu cumva să cadă.
Ușa de la debara se deschide brusc,dând-ul la iveală pe un Rhys Devanport,pe care nu l am mai văzut niciodată.
      Șuvițele din părul său negre,sunt peste tot pe fața sa. Ochii săi,se uită adânc în sufletul meu,în căutare de ceva,anume. Pieptul său se ridică și cobora repede,de parcă ar fii alergat pe scări. Acesta,dintr-un pas,ajunge față în față cu mine,iar ușa în urma sa,închizându-se.
     Timp de câteva secunde,ne uităm unul la altul,fără ca vreunul dintre noi să zică ceva. Mâna să,îmi dă o șuviță de păr,după ureche.
-Ia zi,cumva ziceai Condoleanțe?
Din instinct mă dau doi pași în spate. Însă,este un lucru gândit prost,căci in secunda următoare,corpul său masiv, îl împinge pe al meu în perete.
Mâna să, se poziționează,asupra gâtului meu. Acesta strânge ușor când mi se adresează din nou:
-Ai rămas fără cuvinte,Cara?
Dau să zic ceva,însă cuvintele nu ies. Rămân încă cu privirea ațintită asupra ochilor săi. Cazzo!
Sunt distrusă deja! Atât fizic cat și psihic. Ce rost are să mă salveze bărbatul ăsta,când nu mai e nimic de salvat?
———————————————————————————
Hey bunaaaaa!!! Sper că vă place acest capitol!
V aș ruga să aruncați o privire și asupra contului meu de tik tok Alenddlf! Acolo postez câteva secvențe din cărți,care presupun ca v ar interesa!
Vă mulțumesc!!!! Ne vedem acolo
PS: Capitolul poate avea câteva greșeli gramaticale!