Îndoieli

Priviri întipărite in piele

Jules
Palma puternică mi se oprește asupra obrazului.
Nepregătită de impact fac 2 pași în spate.
-M am săturat să ți tot repet același lucru,Jules. O să te poți ca o femeie care a vrut această căsătorie,vei sângera pe cearceafuri și totul va fii bine. Nu mi pasă de ce zice tatăl tău atât timp cat a semnat contractul. Ne vom căsători peste 2 luni fie ca ți place fie ca nu.
Uitându-mă acum la omul din fața mea,pot spune ca nu l mai recunosc.
La început de relație,totul fusese frumos,îmi acordase atenția sa maximă,iubire,bani,siguranță,tot ceea ce avem nevoie,dar acum?
Mă lovește cu aceeași palmă,cu care îmi punea mâna pe obraz și mă săruta.
-Du-te și te aranjează,vor venii niște parteneri de afaceri în seara asta.
Auzind vorbele sale,mă ridic rapid de pe covorul rece și aspru,și plec spre camera mea.
Închid puternic ușa în urma mea cu cheia, căzând jos ca un cadavru fără suflet.
Punându-mi mâinile pe față,încep să plâng cum n am mai plâns până azi.
Crezusem,ca va fii o relație sănătoasă,așa cum spusese tatăl meu când îmi băgase căsătoria asta pe gât.
La început,așa fusese,dar după ce l am prins în pat cu altă femeie,totul s a schimbat.
Îmi aduc aminte și acum cum se scuzase
"Am nevoile mele,Jules. N ai decât să fii martoră cum i-o trag ei,dacă asta îți place. I am promis tatălui tău ca nu te ating până la căsătorie,ce ai vrea să fac? Să stau să te aștept pe tine?"
Deși,cuvintele sale mă răniseră enorm de mult,nu am zis nimic. Am continuat să îmi ascund durerea care mi o provoacă,atât și sentimentele pentru el. După mai multe certuri,și lovituri,sentimentele mele s au evaporat câte puțin.
Mereu,am încercat să fiu pe placul tuturor,însă de fiecare dată nu eram îndeajuns. Oricum,oriunde,oricând eram mereu opțiunea a doua sau a treia.
Până și părinții mei,o alegeau mereu pe sora mea mai mare.
Ridicându-mi corpul greu ca o stâncă,pornesc spre masă de machiaj.
Mă machiez rapid,având grijă să acopăr unele dintre imperfecțiunile mele.
Ultima lucru,care îl fac înainte de a mă îmbrăca,este să mă dau cu parfumul meu preferat. Merg încet spre dressing, alegându-mi, ceva simplu de îmbrăcat. Îmi iau rapid niște dresuri negre,urmata de o vestimentație  formată din 2 piese.
Fusta,era cu o mică crăpătură pe piciorul drept,fiind de asemenea o fustă neagră. În partea de sus,era un fel de corset roz.
Părul meu, negru și lung, ondulat la vârfuri,era lăsat pe spate.
Îmi pun peste un palton subțire,ieșind din camera.
Mă alătur logodnicului meu în sala de conferințe.
-Ești gata?Spune el calm.
Deși arata ca un bărbat normal,era total opusul. Multe femei ar fii vrut să îl aibă,dar odata ce și arată adevarata fata,fugeau de mâncau pământul.
Dând afirmativ,din cap,iau loc în stângă sa.
-Îmi pare rău pentru faza de mai devreme,spune Fără să se uite la mine.
O să încerc să mă controlez data viitoare.
Dau a doua oră din cap,știind clar ca va face la fel. După fiecare lovitură,îmi spune același lucru sperând să se schimbe,însă în zadar.
Vocea Caterinei,ne întrerupe.
Lăsându-și capul în pământ,aceasta spune:
-Domnule,familia Davenport a ajuns.
Acesta se ridică,de la masă,aranjându-și costumul.
După câteva minute,pe ușa imensă apar 5 bărbați unul după altul.
Primul,pare cel mai în vârstă,trecând de peste 50 de ani.
Al doilea,e cel care mi a atras atenția cel mai mult.
Ochii săi,de un albastru întunecat cum nu mai văzusem până acuma mă fixau cu privirea,de îndată ce intraseră în sala. Purta un costum,negru,făcut la comandă pentru trupul său. Avea cel puțin 1,90,fiind cu mult peste logodnicul meu,Arsh.
Al treilea,era aproape la fel ca și primul,însă mai mic de înălțime
Ultimii doi,erau gemeni,ambii având părul șaten,ochii căprui,destul de înalți,având cel puțin 1,80,cam cat logodnicul meu.
Arsh,e primul care se duce și dă mâna cu fiecare dintre ei.
-Mă bucur ca ați putut ajunge,spune El
Cel mai în vârstă,răspunde primul
-Mă bucur ca am avut onoarea.
-Va rog,acesta este Logodnica mea,Jules Brown. Jules,ei sunt:
John Devanport,arătând spre cel mai bătrân.
Rhys Devanport,este cel mai mare,dintre ei,de asemenea și mâna dreaptă a tatălui său.
Luca Devanport, mana dreaptă a fratelui său mai mare,dacă pot să zic așa
Cei doi,sunt Josh Devanport și Cairo Devanport,cei mai mici.
Fiecare dintre ei, dăduse din cap în semn de respect,în afară de John Devanport,care îmi sărută mâna,de asemenea fiind și cel care vorbise
-O mare încântare,să te văd în persoană. Ești o încântare pentru ochii.
Zâmbind scurt,afirmației sale,merg în urma lui Arsh,care luase deja locul în capul mesei.
Deși,încercasem să nu bag de seamă,acei ochii albaștri mă fixau încontinuu.
Chiar și când vorbea,privirea lui era întotdeauna pe mine.
Deși părerea să observe asta,Arsh,nu spusese nimic în legătură cu asta.
Chiar dacă uneori,îi mai aruncă priviri urate, șefului sau Rhys Devanport.