Căsătorie aranjată cu un mafiot - STUCK WITH THE MAFIA⛓️🩸 +18🔞

Capitolul 2

CAPITOLUL DOI
-partea 1-

Ultimele două luni trecuseră prea repede, oricât de mult mi-aș fi dorit ca timpul să încetinească, să-mi dea mai mult timp să mă pregătesc. Mai erau doar două zile până la petrecerea mea de logodnă.

Mama era ocupată să le dea ordine servitorilor, să se asigure că casa era impecabilă și că nimic nu mergea prost. Nici măcar nu era o mare sărbătoare. Au fost invitate doar familia noastră, familia lui Luca și familiile șefilor respectivi din New York și Chicago. Umberto a spus că a fost din motive de siguranță. Armistițiul era încă prea proaspăt pentru a risca o adunare cu sute de invitați.

Mi-aș fi dorit să o anuleze cu totul. Tot ceea ce voiam, era să nu-l întâlnesc pe Luca decât în ziua nunții noastre. Acum, în timp ce mă ascundeam de pregătirile de petrecere în camera mea, Fabiano sărea în sus și în jos pe patul meu, cu o mutră îmbujorată pe față. Avea doar cinci ani și prea multă energie.

—Vreau să mă joc!

—Mama nu vrea să alergi prin casă. Totul trebuie să fie perfect pentru oaspeți.

—Dar ei nici măcar nu sunt aici!

Slavă Domnului. Luca și restul oaspeților din New York urmau să sosească  abia mâine. Încă o noapte până când aveam să-l cunosc pe viitorul meu soț, un bărbat care ucide cu mâinile goale. Am închis ochii.

—Iar plângi?

Fabiano a sărit de pe pat și s-a apropiat de mine, strecurându-și mâna în a mea. Părul lui blond închis era un dezastru. Am încercat să îl aranjez, dar Fabiano și-a dat capul la o parte.

—Ce vrei să spui? încercasem să-mi ascund lacrimile de el. Cel mai mult plângeam noaptea, când eram protejată de întuneric.

—Lily spune că plângi tot timpul pentru că Luca te-a cumpărat.

Am înghețat. Trebuia să-i spun Lilianei să nu mai spună astfel de lucruri. Nu ar face decât să mă bage în bucluc.

—Nu m-a cumpărat.

Mincinoaso. Mincinoaso

—Aceeași diferență, a spus Gianna din ușă, speriindu-mă.

—Shhh. Dacă ne aude tata?

Gianna a ridicat din umeri.

—Știe că nu-mi place cum te-a vândut ca pe o vacă.

—Gianna, am avertizat-o eu, făcând semn cu capul spre Fabiano. El s-a uitat la mine.

—Nu vreau să pleci, a șoptit el.

—Nu voi pleca pentru mult timp, Fabi.

Părea mulțumit de răspunsul meu, iar îngrijorarea a dispărut de pe chipul lui și a fost înlocuită de expresia lui de până la nimic.

—Prinde-mă! a țipat și a plecat furtunos, împingând-o pe Gianna deoparte în timp ce trecea pe lângă ea.

Gianna a fugit în urma lui.

—O să-ți tăbăcesc fundul, monstrulețule!

M-am repezit pe coridor. Liliana a scos capul pe ușa ei și apoi a fugit și ea după fratele și sora mea. Mama avea să-mi ia capul dacă mai spărgeau încă o moștenire de familie. Am zburat pe scări. Fabiano era încă în frunte. Era rapid, dar Liliana aproape că îl prinsese, în timp ce Gianna și cu mine eram prea lente pe tocurile înalte pe care mama ne obliga să le purtăm pentru antrenament. Fabiano a intrat în fugă pe coridorul care ducea în aripa de vest a casei, iar noi, restul, l-am urmat. Am vrut să strig la el să se oprească.

Biroul tatei se afla în această parte a casei. Am fi avut mari probleme dacă ne-ar fi prins jucându-ne. Fabiano trebuia să se poarte ca un bărbat. Ce copil de cinci ani s-a comportat ca un bărbat?

Am trecut de ușa tatei și m-a cuprins ușurarea, dar apoi trei bărbați au dat colțul de la capătul coridorului. Mi-am despicat buzele pentru a striga un avertisment, dar era prea târziu. Fabiano a derapat, dar Liliana a intrat cu toată forța în bărbatul din mijloc. Majoritatea oamenilor și-ar fi pierdut echilibrul. Majoritatea oamenilor nu aveau 1,95 m și o construcție ca a unui taur.

M-am oprit brusc, iar timpul părea să se oprească în jurul meu. Gianna a gâfâit lângă mine, dar privirea mea era încremenită pe viitorul meu soț. El privea în jos la capul blond al surioarei mele, stabilizând-o cu mâinile lui puternice. Mâini pe care le folosise pentru a zdrobi gâtul unui bărbat.

—Liliana, am spus eu, cu vocea stridentă de frică.

Niciodată nu o strigam pe sora mea pe numele ei complet decât dacă avea probleme sau dacă ceva nu era grav în neregulă. Mi-aș fi dorit să fiu mai bună în a-mi ascunde teroarea. Acum toată lumea se holba la mine, inclusiv Luca. Ochii lui gri și reci mă scrutau din cap până în picioare, zăbovind asupra părului meu.

Doamne, era înalt. Bărbații de lângă el aveau amândoi peste 1,80 m, dar el părea să-i întreacă pe toți. Mâinile lui erau încă pe umerii lui Lily.

—Liliana, vino aici, i-am spus cu fermitate, întinzând o mână.

O voiam departe de Luca. S-a împiedicat un pas înapoi, apoi a zburat în brațele mele, îngropându-și fața în umărul meu. Luca a ridicat o sprânceană neagră.

—Ăsta e Luca Vitiello! a spus Gianna cu ajutor, fără să se obosească să-și ascundă dezgustul.

Fabiano a scos un sunet ca o pisică sălbatică înfuriată și s-a năpustit asupra lui Luca, începând să-i lovească picioarele și stomacul cu pumnii lui mici.

—Las-o în pace pe Aria! Nu o înțelegi!

Inima mi s-a oprit în acel moment. Bărbatul de lângă Luca a făcut un pas înainte. Pe sub vesta lui se vedea conturul unui pistol. Trebuia să fie garda de corp a lui Luca, deși chiar nu vedeam de ce avea nevoie de una.

—Nu, Cesare, a spus Luca simplu, iar bărbatul s-a liniștit.

Luca a prins mâinile fratelui meu într-una din mâinile sale, oprind asaltul. Mă îndoiesc că a simțit loviturile. Am împins-o pe Lily spre Gianna, care a înfășurat un braț protector în jurul ei, apoi m-am apropiat de Luca. Eram speriată de moarte, dar trebuia să-l îndepărtez pe Fabiano de el. Poate că New York și Chicago încercau să pună capăt dușmăniei lor, dar alianțele se puteau rupe într-o clipită. Nu ar fi fost prima dată. Luca și oamenii lui erau încă inamicul.

—Ce primire călduroasă primim. Asta e infama ospitalitate a Grupului, a spus celălalt bărbat, care îl însoțea pe Luca.

Avea același păr negru, dar ochii lui erau mai întunecați. Era cu câțiva centimetri mai scund decât Luca și nu la fel de lat, dar era inconfundabil frați.

—Matteo, a spus Luca cu o voce joasă care m-a făcut să tremur.

Fabiano încă mârâia și se zbătea ca un animal sălbatic, dar Luca îl ținea la distanță de braț.

—Fabiano, am spus ferm, apucându-l de brațul superior. Este de ajuns. Nu așa ne purtăm noi cu oaspeții.

Fabiano a încremenit, apoi s-a uitat la mine peste umăr.

—El nu este un oaspete. Vrea să te fure, Aria.

>>>

Hei:) Am editat acest capitol abia acum și aștept părerile despre el❤️

Un vot⭐️și un comentariu💌 mă vor ajuta enorm și abia aștept să editez și celelalte capitole pe care le-am postat deja. Și să le public!

SPOR LA CITIT📖