- Atat de frumos...
Șopti băiatul brunet înspre locul în care baiatul stătea întins la soare,se aflau la ora de sport,însă brunetul a rămas neclintit în clasa goala chiar și după terminarea orelor,iar asta îi oferi un prilej bun băiatului să realize...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pov Taehyung
Stăteam în continuare pe gresia rece fără sa am puterea sa ma ridic din locul în care ma aflam, speram din suflet ca tot ceea ce s-a întâmplat adineauri sa fie doar un vis urat,însă în niciun caz nu avea cum sa fie,îmi țineam capul în jos în timp ce aveam genunchii strânși la piept din ochii curgându-mi în continuare fără oprire lacrimile, după câteva momente în baie făcându-și apariția exact ultima persoana pe care voiam sa o vad căci habar nu aveam ce ar trebui sa fac...nu eram convins dacă îi puteam povesti ce s-a întâmplat cu câteva clipe în urma...
- I-iubire? L-am auzit imediat spunând,apoi s-a aplecat catre mine,a înaintat ușor pana ce a ajuns în fața mea,în clipa următoare i-am cuprins gatul și l-am tras catre mine simțind cum puterile ma lasă complet...
- S-steluța...ești ești bine? M-a întrebat acesta cu glasul tremurat mi-am ridicat ușor privirea apoi am început sa spun nesigur:
- J..jungkook...bo...bo...s-a...în- Am încercat sa spun însă în clipa următoare mi-am simțit corpul ușor precum o pana și mi-am pierdut cunoștința.
Pov Jungkook
Am tot privit catre ușa băii gândind de ce Taehyung a stat atat de mult acolo,mi-am cerut scuze de la grupul de colegi care erau lângă mine și am pornit direct catre baie fără vreo alta explicație.
Am deschis și am privit în încaperea slab luminata,într-un colt al băii l-am văzut pe Taehyung ghemuit având genunchi la piept,în clipa aceea m-am apropiat repede de el gandind ca are mai mult ca sigur un alt atac de panica,m-am așezat în genunchi lângă el apoi i-am atins umărul încercând sa îi ridic privirea:
- I-iubire? Am spus timid fără sa încerc sa îl sperii iar în clipa în care Taehyung si-a ridicat privirea am înghițit în sec la vederea stării sale,am simțit la câteva clipe cum ma trage catre el apoi îmi prinde gatul și ma îmbrățișează strâns de parca s-ar teme de ceva...
- S-steluță...ești ești bine? Am întrebat cu glasul tremurat apoi am văzut cum își ridica timid privirea și încerca să spună:
- J..jungkook...bo...bo...s-a...în- Însă în clipa următoare simt cum corpul sau se prăbușește în brațele mele,incerc în zadar să îl trezesc căci Taehyung nu dădea niciun semn ca m-ar auzi.
Îl ridic speriat în brate apoi ies repede din baie,în clipa aceea colegii mei ne privesc îngrijorați pentru Taehyung,iar Suho se apropie de noi și spune:
- Jungkook,Taehyung este bine? Ce s-a întâm-...
Încerca acesta sa spună însă în clipa următoare ies cu Taehyung din cafenea și îl urc pe bancheta din spate și conduc direct către spital...sper din suflet ca Taehyung o sa fie bine...
Intru speriat cu Taehyung în spital apoi îl așez pe o targa de unde îl preiau doua asistente, încep sa ma plimb neliniștit pe hol așteptând cu sufletul la gura.
