- Atat de frumos...
Șopti băiatul brunet înspre locul în care baiatul stătea întins la soare,se aflau la ora de sport,însă brunetul a rămas neclintit în clasa goala chiar și după terminarea orelor,iar asta îi oferi un prilej bun băiatului să realize...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pov Jungkook
Am stat toată seara sa ma gândesc unde ar putea fi Taehyung și dacă ar trebui sa merg după el,a fost destul de ferm în decizia pe care a luat-o însă aveam speranța că încă mai puteam rezolva lucrurile...
Am coborât în graba scările apoi am început să-l caut pe Taehyung pe străzile încă aglomerate ale orașului,fără însă să am sorț de izbândă...el chiar voia sa încheie totul astăzi din câte se pare,asa ca după ce am întrebat oamenii din jur despre el și l-am căutat în alte câteva locuri în timp ce încă încercam să îl sun,într-un final am fost nevoit sa ma întorc acasă.
Ziua următoare a venit destul de repede,după ce întreaga seara am sperat ca Taehyung se va întoarce,dimineața am avut însă convingerea că situația era cât se poate de serioasa,și voi fi nevoit sa repar cumva lucrurile oricât de greu mi-ar fi,în clipa în care am auzit însă soneria inima mi-a luat-o din nou la fuga,în speranța în care poate Taehyung s-ar întoarce.
- Jungkook,sunt Jimin! Ești acasă?în clipa însă în care am auzit vocea blondul zâmbetul mi-a pierit din nou.
M-am apropiat de ușa fără nicio putere însă în clipa în care am deschis ușa am simțit imediat brațele subțiri ale blondului care m-au cuprins într-o îmbrațisare.
- Mi-am făcut atâtea griji Jungkook!Ce ți-a făcut din nou idiotul ala?!a spus nervos acesta apoi mi-a prins fața în mâini întrucât priveam podeaua.
- El...el...chiar nu a făcut nimic Jimin... Eu sunt cel care a spus ceva greșit...de data aceasta...am spus fără sa pot sa îmi ascund tristețea din glas.
- Cum? Ce ai putut face asa grav? A întrebat nedumerit blondul.
- Eu...eu...l-am rănit Jimin... Am...am spus...că părinții mei nu vor avea o legătură cu el...eu...nu m-am gândit ca ar vrea ceva serios cu mine....am spus printre suspine în timp ce îmi stergeam cu mâneca hanoracului lacrimile.
- Deci am auzit bine...
Mi-am ridicat privirea nedumerit privindu-l pe Jimin fix în ochi,am sesizat ca avea ceva important sa îmi spună,era probabil ceva greu pentru acesta...
- C...ce?
- Taehyung....Taehyung pleacă Jungkook...
Mi-am mărit privirea încă șocat de aflarea vestii primite,era imposibil asa ceva...eu...nu putea trai fără Taehyung...o singura seara și deja am realizat asta... Voiam ca Taehyung să fie al meu pentru tot restul vieții!
- C..când?
- El...la ora 12...Jungkook... Îmi pare rău...însă nu cred ca poți ajunge la ti-
Mi-am luat repede jacheta din cuier apoi am ieșit rapid pe ușa, am prins cu viteza bicicleta apoi am început sa pedalez ca și cum viața mea ar depinde de asta. Nu voi permite să-l pierd...de abia l-am câștigat deci nu voi renunța la el asa ușor...voi fi împreună cu Taehyung pentru eternitate!
