Am deschis laptopul cu un oftat ușor, luminile lui albastre reflectându-se în ochii mei visători. Alex. Numele îmi dansa pe buze în timp ce degetele mele navigau familiar pe tastatură, creând un nou cont pe o platformă de socializare. Totul pentru Alex, prietenul meu imaginar, creat din nevoia de a avea pe cineva alături, cineva care să înțeleagă tăcerea și să vorbească limbajul nerostit al inimii mele. Însă, în adâncul sufletului, un colțișor arzând de dorința imposibilă își făcea loc - dorința ca Alex să fie real.
Timp de săptămâni, am hrănit acest cont cu fragmente dintr-un univers paralel, gânduri imprumutate și sentimente inventate. Devenise un joc de umbre, Alex devenind tot mai prezent în inima mea, așa cum aveam să descopăr, și în lumea altcuiva.
Lilith. Numele ei apăru în notificări intr-o zi obișnuită, lumina ecranului întrerupându-mi respirația pentru o clipă. Mesajul ei era simplu, dar purta în spate greutatea unui univers nespus:
"Hei, Alex, am văzut comentariul tău. Ești singura persoană care pare să înțeleagă. Cum de reușești?"
Cu fiecare cuvânt scris în numele lui Alex, mă afundam mai adânc într-o lume a iluziilor, fiecare răspuns fructificând legătura dintre el și Lilith. Ea îl vedea pe Alex ca pe un prieten, un confident, un suflet pereche într-o lume nebună. Și, fără să vreau, am început să văd în Lilith o prietenă pe care nu o cunoscusem niciodată.
Zilele treceau, iar povestea lor devenea tot mai complexă. Lilith împărtășea visurile ei, temerile și speranțele cu Alex, iar eu, prin el, absorbeam fiecare cuvânt ca pe o gură de aer proaspăt. În adâncurile minții mele, un război se dădea între realitate și fantezie, știind că, cu fiecare zi care trecea, minciuna în care trăiam se întindea ca o pânză de păianjen, pregătită să cadă în orice moment.
Știam că este greșit. Conștiința mea îmi striga să opresc acest joc nebunesc, să îi dezvălui lui Lilith adevărul despre Alex. Dar frica de a pierde singura legătură autentică pe care o simțisem de ani de zile mă paraliza. Cum aș putea să-i înfrunt dezamăgirea, furia... durerea?
Așa am rămas, suspendată între două lumi, prinsă în propria-mi pânză de minciuni. Cu fiecare mesaj trimis, cu fiecare confidență împărțită, legătura dintre Lilith și Alex se adâncea, și cu ea, groapa în care mă afundasem.
Oricât de mult mi-aș dori, nu exista o cale ușoară de a reveni la realitate, de a dezlega încâlceala de sentimente și consecințe. Un colț al sufletului meu știa că adevărul va ieși la iveală, mai devreme sau mai târziu. Întrebarea era, când se va întâmpla și cât de mult va distruge el în căderea sa?
Într-o lume creată din minciuni, adevărul este cea mai mare teamă și, în același timp, unica salvare.
YOU ARE READING
Iluzia Inimii
Non-Fictionrealitatea e dura, urâtă și nedreaptă, de aceia a apărut imaginatia, pentru a-ți da speranță, pentru a-ți face momente de fericire și a face totul mai frumos. Dar nimic nu durează la nesfârșit, nu? ce faci când imaginația preia controlul, când te pi...
