STĂPÂNA LUMINII 🔞

CAPITOLUL 3 Ares

-Legendele Gardienilor-

La o singura persoana mai pot apela pe pamantul asta spreand ca va sti ceva, orice....vrajitorii nu vorbesc, poate ca nu stiu atat de multe pe cat lasa sa creada, gardienii nu stiu nimic, nu mai am la cine sa mai apelez iar situatia e critica, nu stiu cat de stabila e starea lui Iris, dupa ce a stat doua saptamani in acea coma misterioasa nu pot sa mai fiu sigur de nimic, si doar gandul ca ar pica din nou intr un somn din care sa nu se mai trezeasca imi face sangele sa inghete in vene.

Trebuie sa deslusec acest mister pentru a putea sti cum sa o salvez de la orice ar astepta o mai departe.

Il prind pe William din urma in timp ce acesta se indrepta spre apartamentul sau.

- Will trebuie sa vorbim!
Strig din spatele lui iar acesta se rasuceste

- Da chiar trebuie!
Acum in lumina calda a candelabrelor i se contureaza mult mai clar chipul cu trasaturile sale bine definite, e inca palid fata fiindui imprecnata de soc, socul pe care probabil l a trait trezindu se cu Iris in fata lui,nu intraznise atunci sa puna mai multe intrebari caci nu voia sa strice acel moment special pentru ea, in care isi revazuse copilul, insa se puteau citi clar in ochii lui obositi miile de intrebari pe care le avea. Abea acum ii vad umerii lasati si spatele cocosat, lucruri pe care nu le mai vazusem la el, Will avea mereu o postura drepata si impunatoare, insa acum realizez cat de obosit este, cateva cearcane adanci ii stau sub ochii iar ploapele ii cad lejer.

Nu mai spunem nimic si ne indreptam in liniste spre apartamentul sau.

Acesta deschide usa dupa care intinde bratul pipaind probabil dupa intrerupator.

Intru in urma sa cand luminile din living se aprind .
Ma asez pe canapeau rosie din mijlocul incaperii si astept pana ce acesta ia loc pe fotoliu.

- Te servesc cu ceva?

- Nu stai linistit, nu avem timp de asta!
Spun pe un ton lemnos atragandu i atentia si starnindu i curiozitatea

Trag o gura mare de aer in plamani in timp ce imi simt corpul tensionandu se imi pribesc putin pantofi si covorul persand de sub ei, incercand sa imi ordonez gandurile, apoi pe nesuflate ii povestesc tot ce s a intamplat atunci cand Iris a revenit la viata. Ii spun despre semiluna din ochii ei, despre lumina puternica si misterioasa, despre amprenta care a inceput sa luceasca pe sub tricoul meu, si curentul electric care m a facut sa imi retrag mainile de pe obrajii ei.

- Singurul lucru care mi a mai ramas de facut acum este sa dicut cu Hephaestus, daca nici el nu stie nimic atunci raman fara solutii, si nu stiu unde sa mai caut.

Inchei discursul cu un oftat prelung si ma las pe spate rasamandu ma de canapea.

- Oriunde se va afla raspunsul il vom gasii, daca ceea ce o afecteaza pe Iris ar putea sa o raneasca si pe Yollanda? Daca si ea a mostenit cumva aceasta lumina misterioasa care ii poate face rau? Trebuie sa le protejam!

Spune acesta pe un ton ferm si ii pot citi nelinistea combinata cu furie din privirea sa. Imi dau seama ca este la fel de ingrijorat precum mine cand vine vorba de cele doua femei din viata mea, ceea ce ma face sa il apreciez si mai mult!

- Hephaestus trebuie sa stie ceva, daca asa ceva s a mai intamplat in trecut el e singurul care poate stii, nu degeaba e arhivist de atatea de mai bine de o mie de ani.

- Mai crezi ca Iris e un dar venit de la zei?
Vocea ii suna pierduta in ganduri

- Nu stiu..... dar daca zeii nu au avut lagatura cu asta, atunci cine a creat o?
Imi treb mainile obosit prin par oftand

- Mi se pare mai degraba un blestem asupra ei decat un miracol..... adica viata ei normala si linistita s a distrus intr o singura noapte, iar de atunci a riscat sa isi piarda viata, de cat... De patru ori? A ramas insarcinata cu un gardian, iar asta i a adus schimbari complicate, si acum e intr un constant pericol infasurat de mister si nimeni nu stie ce se intampla sau cum sa o ajute..... numai miracol nu mi se pare asta...