Capitolul 4

7 0 0
                                    

(ATENTIE gramatică proastă)

Dădeam cu pumni în spatele lui Hoodie dar fără rezultat.Ne îndreptăm spre pădure. Acesta se oprise uitanduse la locul cu lemne tăiate.

-Jack,acoperăi ochii! zice Hoodie si tipul mascat se apropie punanduși mana la ochii mei. Incercam sa io dau jos dar fara reusire.Între timp o altă voce se auzii.

-E...ea este f...fata? întreabă balbainduse.

-Da,ea este Korra! spuse Hoodie plictisit. Mana mascatului este data jos să pot vedea un adolescent cu păr maro si ochi căprui.Avea o apărătoare de gură și niște ochelari portocali deasupra capului.

-B...bună K...Korra!spune facand cu mana în semn de salut.

-Bună ămmm...

-Toby!zice acesta zambind pe sub mască.

-Toby! zic și eu ca o continuare la salut.Acesta se uită atent la mine studiindu-mi fața.

-Cați ani are? Întreabă cel cu mască albastră.Hoodie mă lasă jos făcand semn să ghicească.

-Hai,încearcă să ghicești! spune acesta ținandu-ma de mana să nu fug.Cei doi se uită la mine.

-16? spune cel cu masca albastră. Hoodie se abținea să nu radă.

-Nuu! zic revoltată.

-Păi cat ai?

-Zimi numele tău si iți zic!

-Zimi Jack!Acum cați ani ai?

-13! zic simplu.

-Nu minți!

-Nu mint!

-Păi ai aceeași înălțime ca Toby!mă uit la Toby sa vad că chiar sunt la fel ca el.

-În fine. zice Hoodie și mă ia din nou pe umăr.

-Trebuie să mergem.Vorbiți la conac! apoi am început să mergem prin pădure.

-Ce conac? întreb nedumerită.

-Vei vedea. spune Hoodie plictisit.Părul meu era desprins.Era greu să mil prind în poziția în care eram.Am lăsat așa și am intrat în amintirile mele.

-Tati?

-Da dragă!

-Ce are mami?spun uitandumă la mama mea întinsă în pat cu origamele din hartie făcute pentru ea. Părul ei blond și creț îi fusese tăiat scurt pentru ai putea face analize.Un aparat îi era conectat de ea și bipăia.Îl ascultam cu atentie. Bip...Bip...Bip...Bip.Așa mergea în continuare.

-Ea se odihnește!spune acesta cu un zambet fals.Doctorul intră si îl cheamă pe tata în hol. Mă uit la mama.

-Tata a promis că o să te întorci acasă,dar tu mi-ai zis că te duci să te odihnești în cea mai strălucitoare stea! spun uitandu-mă atent la ea.O lacrimă îi cade pe obraz făcand aparatul să facă un bipaăit continu. Bip...Biiiiiiiiiiiii...

Biiiiiiiiiiiii

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Korra x crepypastaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum