În același univers

23

Lily

A fost prima data cand m-am trezit odihnita si cu chef de viata dupa atat de mult timp. Boala mea stationeaza , tratamentul merge, nu am mai avut niciun atac de panica si Mike in sfarsit este de acord sa ne cunoastem mai bine. Pana si vremea de afara pare sa fie pe aceeasi lungime de unda cu mine. Pentru inceputul lunii Octombrie, soarele inca straluceste pe cer. Cobor in bucatarie si o aud pe mama cum vorbeste la telefon cu cineva, destul de incet.
-Ai spus acum mult timp ca o sa vii in weekend, mereu ramane aceeasi replica ,,weekend-ul viitor''
Imi dau seama ca vorbeste din nou cu tata. Nu am uitat cand a spus ca vine la sfarsit de saptamana si tot nu a venit, dar nu sunt in stare sa il judec. Are un serviciu destul de important si nu imi permit sa spun ceva despre timpul lui liber.. poate prefera pur si simplu sa se odihnesca in ziua libera si nu il pot condamna.
-Mama? o strig pe mama anuntand-o oarecum ca am auzit putin din conversația ei
Ea inchide apelul si se rezeama in coate pe masa
-Imi pare rau Lily..
-Este in regula, o sa vina ziua cand o sa ne revedem
Ce-i drept, si acum imi doresc sa vina tata acasa, poate sa o faca pe mama sa se reindragosteasca de el, ca acum multi ani. Ar fi atat de frumos dar in acelasi timp imposibil, o sa ramana mereu o dorinta de-a mea.
-Hai sa facem ceva impreuna azi.. poate sa mergem la un film sau-
-Mama, astazi trebuia sa ma vad cu Mike
Spre mirarea mea, zambetul nu i se duce, ba chiar este mult mai conturat acum
-Bine, bine.. macar haide sa luam micul dejun impreuna

In timp ce luam micul dejun cum mama si mai radeam la cateva glume despre colegele ei de la serviciu, telefonul imi suna si numele persoanei la care m-am gandit toata dimineata apare pe ecran. Dupa ce termin repede ce mai aveam in farfurie, ii raspund:
-Buna dimineata Lily, ce vrei sa facem astazi?
-Buna dimineata Mike, credeam ca tu faci planurile pentru astazi
-Nu credeam ca mai ai incredere in mine dupa ultima iesire
-A fost in regula acea iesire nu stiu despre ce vorbești
De fapt a fost cea mai frumoasa iesire pe care am avut-o vreodată, preferata mea, dar nu ii voi spune asta vreodata
-Desi totusi, la ce vreme frumoasa este afara, cred ca ar fi perfect sa iesim in parc... ce parere ai?
Aud un ,,hmm'' scurt, mai apoi ma aproba
-Si eu zic la fel, vin si te iau la ora 1, poate luam si pranzul impreuna
-Abia astept
Si inchid apelul cu cei mai senini ochi pr care i-am avut vreodata. Dupa o stare ciudata de euforie in care ma plimbam prin casa de colo pana colo fara niciun motiv, realizez ca mai este putin pana la ora intalnirii si ies imediat din starea de euforie si intru intr-una de panica.
Reusesc, spre mirarea mea, sa ma pregatesc si sa fiu gata exact in momentul in care cineva ciocane la usa.
Deschid usa si il vad pe Mike, ca de fiecare data, cu un trandafir in mana. De data asta este unul rosu.
-Stii ca nu trebuie sa imi iei un trandafir de fircare data cand ne vedem, nu?
-Stiu, dar este placerea mea.. imi place sa te vad zambind doar de la lucruri mărunte
Sunt fericita. Pur si simplu fericita.
-Multumesc! il strang in brate, iau trandafirul si il pun in aceeasi vaza cu cei galbeni primiti ieri.
A avut grija si sa ii aleaga pe cei fara spini, acest detaliu fiind unul apreciat de mine.

Ajunsi in parc, il vad cum respira putin greu, semn ca a obosit. Caut rapid cu privirea un loc mai retras, langa lac si vad o bancuta perfecta. Ne asezam pe ea si ne uitam amandoi la cele 2 lebede cum se joaca in apa.