În același univers

9.

Lily

Nu înțeleg de ce îmi spune ca nu vrea sa ne vedem. Ieri a insistat atât de mult sa ieșim și s-a implicat cu totul în ieșirea noastră...ca prieteni cu siguranță. Sigur ma vede ca o prietena din moment ce mi-a zis ca nu vrea sa mai ieșim. Ma ridic din pat demoralizata și ma îmbrac puțin mai gros decât de obicei. Afara pare chiar frig. O sun pe Julia și o întreb dacă vrea sa ieșim la o plimbare prin parc, chiar as avea nevoie de asta acum. Îmi spune ca vine și plec spre casa ei, care este în drumul nostru.

Chiar dacă este frig afara, soarele încă este pe cer si strălucește cât poate el de tare. N-am mai fost prin parc de mult timp, de când ieșeam cu Sam sa ne dam cu bicicletele și sa facem curse printre oamenii care se plimbau liniștiti. Ma uit spre lac, unde sunt canapele și oameni care citesc. Este cel mai bun loc de citit dintre toate pe care le știu, pe lângă faptul ca este liniște, ești afara și vântul poate sa te răcorească, ai și o priveliște minunata, în cazul în care vrei sa iei o pauza de la citit. Ma uit în jur și parca îmi pare o persoana cunoscuta. Ma apropii puțin de canapea și îmi dau imediat seama al cui este parul castaniu. Mike. Ma uit la el fascinata și în același timp speriata sa nu cumva sa ma vadă. Oricum nu vrea sa ma vadă. Faptul ca se concentrează și zâmbește la paginile cărții este uluitor. Este atât de liniștit. După ce zâmbește se încrunta brusc la următoarea pagina și tot asa. Expresiile lui ii fac fata sa para atât de frumoasă. Nu credeam ca poate sa fie și liniștit.
- La cine te tot uiți? Ma întreabă Julia și ma sperie.
Pentru câteva minute am uitat ca este cu mine.
-Tu asculți măcar ce îți zic eu aici? Este o problema foarte serioasa ca nu știu ce culoare de ruj se potrivește cu ochii mei.
Da, o problema foarte serioasa ce-i drept, stai sa le vezi pe ale mele
-Roz pudrat, ii spun fără sa ma uit la ea, analizându-l în continuare pe Mike. Nu înțeleg de ce ma uit la el atât de insistent, de ce îl analizez asa și de ce ma interesează persoana lui.
-Tot nu mi-ai zis la cine te uiti, îmi spune Julia în timp ce strâmbă în spatele meu.
-La băiatul ala, e prieten cu mine, ne stim de la centru
-Ah... Ahhhh cu el și ieșit ieri, spune foarte mandra de concluzia trasa
-Mda, cu el
-Nu arata rău...nu arata rău deloc chiar.. Pare sa știe multe despre multe
Se uita la mine și rânjește în coltul gurii. O împing prietenește și incepe sa rada, apoi și eu. Mike se ridica de pe canapea și pleacă, în partea opusa.
În scurt timp plec și eu cu Julia spre casa.

Când ajung acasă merg în bucătărie și mănânc ce a mai rămas de la cina de aseară, pe care oricum a mâncat-o doar mama. După ce termin fac curat și merg din nou la Sam în camera. Deschid laptop-ul și încerc sa mai găsesc vreo scrisoare sau asa ceva, însă nu găsesc absolut nimic. Ma simt puțin dezamăgită și cand vreau sa îl închid, vad într-un colt al ecranului un alt folder. Nu îmi dau seama ce poate fi acolo. Îl apas și îmi zice ca necesita o parola. O parola... Nu am nicio idee. Nici măcar nu încerc variantele ce îmi vin în minte, îl închid și plec spre camera mea.