Neîmplinit vol 2.MAFIA

" ULTIMA DIMINEATA IN DOI"

-Bună dimineața!

Aud o voce mult prea cunoscuta ,care nu ar avea ce sa caute aici acum,îmi deschid ochii și-l văd și îmi amintesc ce sa întâmplat aseară când am ajuns.

-Bună dimineața.

Zic tristă și cu o durere de neimaginat în suflet ,altădată nu m-ar fi luat cu "bună dimineața"

-Am făcut cafea și micul dejun.

-Multumesc. Zic cu o voce joasa care îl face sa își ridice o sprânceană, se uita la fata mea direct în ochii mei ca și cum mi ar fi citit în suflet și ar ști exact ce furtuna se dezlănțuie acolo.

-Ești bine?

-Mda...,sunt doar obosită, ieri am avut o zi grea. Rostesc cu câtă voce mi-a mai rămas și încerc sa ma abțin sa nu plâng când ma uit la el.

-Haide să mâncăm.

Ma duc la masă și mă așez pe un scaun și începem amândoi sa mâncăm, și încerc sa nu mă gândesc că ar putea fi ultima masă în doi, ultima dimineața cu el, e atât de bine sa îl am aici lângă mine,dar atât de rău să îl știu al ei.

-De ce ai dormit aici?

Îl întreb cu curiozitate deoarece nu ii sta în fire sa mai vina pe aici acum ca e cu Ilo

-Aseară am fost în club și a fost prea târziu sa ma duc acasă la bunica sau Ilo.

-Ok.

-Dar tu?

-Ți-am zis, ieri am avut o zi grea și m-am gândit sa ma întorc acasă sa dorm.

-Dar casa ta nu e aici.

-Voiam sa vin într-un loc care îmi priește, acasă m-as fi simțit ciudat.

-De ce? Doar e familia ta.

-Da,dar uneori e epuizant,am vrut sa vin undeva unde mă simțeam bine.

-Ma bucur sa știu ca locul acesta te face sa te simți bine.

-Pe tine nu?

-Eu lângă Ilo mă simt bine.

Simt cum inima sta să îmi crape și lacrimile sa țâșnească, știam ca ochii îmi erau în lacrimi dar nu știam dacă el știa.

-A,da ,am uitat.

-Iris...scuze.

-Pentru ce?

Sigur știa

-Iris,nu trebuie să te prefaci ca nu am pentru ce sa îmi cer scuze,nu te ascunde de mine te rog,îmi pare rău nu știam ca încă doare.

-Pe tine nu te doare?

-Ma durut,dar acum nu mai doare.

-Ma bucur pentru tine.

-Poate într-o zi nu o sa te mai doară nici pe tine.

-Poate...

-Știu ca doare tare,dar trebuie doar sa te detașezi.

-Încerc, dar tu fă-o fericită pe Ilo.

-Promit, și mulțumesc ca m-ai iubit.

Cum? Cum putea sa îmi topească inima în asa fel, și apoi sa o facă sa sângereze cum?

-Mereu te voi iubi și o ști foarte bine.

- Iris...

-Nu ,Patrick ,nu mai e nevoie sa zici nimic am înțeles.

-Cu tine mereu ma voi putea sa comunic cu ochii,ochii tai nu mint niciodată.

-Ai fi surprins.

-Iris,sa ai grijă de fata de care m-am îndrăgostit și sa nu te schimbi niciodată sa rămâi asa cum ești tu.

-Te iubesc Patrick.

-Știu.

Se apropie de mine și ma sărută pe obraz,pentru o secundă aveam impresia ca o sa facă altceva,cândva sa ma sarute pe obraz era plăcut, acum e al naibii de dureros.

-Ne mai vedem Iris.

-Pe curând.

Ma așez pe insula bucătăriei și aștept sa iasă din apartament,într-o secunda se face nevăzut pe ușă, ca și cum nici nu ar fi fost aici în urma cu un minut.

Simt cum mai am un pic și explodez din cauza agoniei și a nodurilor din gât, lacrimile deja dansau pe ai mei obraji și sufletul îmi era praf, mă dau jos de pe blat și mă duc în dormitor, am întrat în dormitor și mă lovește mirosul lui inconfundabil, toată camera mirosea a el, m-am așezat pe pat și parcă a sărit totul în aer ,mirosul lui mult mai puternic,lacrimile curgeau șiroaie la imagini cu noi doi care îmi apăreau în minte, nu mai suportam durerea,agonia, nu mai suportam totul,m-am ridicat și m-am dus direct în bucătărie unde am deschis un dulap și am luat din el o sticla de vin alb,am luat un pahar și mi-am turnat vinul în el, l-am dat pe gat ca pe un shot,mi-am mai turnat în pahar, și am băut iar jumătate din pahar,alcoolul îmi ardea gatul dar era bine, am ajuns la a doua sticla și la al șaselea pahar ,totul durea și în combinație cu alcoolul era perfect,combinația perfecta ...