Neîmplinit vol 2.MAFIA

"SURPRIZĂ NEAȘTEPTATĂ"

în ultima secunda ceva mare se propulsase im fața mea,nu am apucat sa vad cine sau ce,doar ca acei doi bodyguarzii erau morții, mi-am ridicat capul și l-am văzut pe Romeo, ce naiba cauta aici? Avea sa vina abia peste cel mult o oră

-Iubito haide!

Vocea lui și cuvântul care la folosit mă trezit din transă și mi-a întins nervi la maxim,cum dracu își permite sa îmi zică asa,cum își permitea sa îmi zică asa în fata tuturor?  Mi-am luat și celălalt pistol în mână și impuscam tot ce îmi ieșea în cale și pe oricine vedeam la fel făceau și Alma si Romeo, după zece minute mii de cadavre erau pe podea pe scări ,

-Trebuie sa plecăm ne așteaptă înăuntru!

-Nu putem, încă vin bodyguarzii din toate părțile.

-Sună-l pe Lucian și spunei sa vina cu echipa numărul doi aici,sa se ocupe de idioții ăștia!

-Bine.

Simțeam cum urmau sa îmi cedeze picioarele dar habar nu aveam de ce, nu aveam nici un simptom care sa indice un leșin,  cu toate acestea am decis sa îmi ignor corpul,acum nu aveam timp de asa ceva,nu era important,aveam un seif de furat, am auzit o voce foarte cunoscuta, era Lucian, mi-am întors capul și l-am văzut cu ceilalți, erau toții aici

-Totul e în regula aici, te poți duce sa muti Seiful ăla.

L-am auzit vorbindu-mi cu un calm care nu îl găseai mereu în vocea lui Lucian.

-Bine,sa nu cumva sa îi lăsați sa ajungă la ușa.

-Du-te,ne descurcăm.

Nu am mai stat la taclale și am țâșnit pe ușa aia ca pe portița din rai, am intrat urmată de Romeo și Alma,și i-am văzut pe toții cum pregăteau Seiful pentru a fi mutat în tir

-E totul gata,când doriți putem s-o facem.

-Ce mai așteptați?

În următoarea secundă toții au luat lanțurile și le-au legat de cârligele lipite de seif, și doi dintre ei au tras pe deasupra seifului lanțurile care acum atârnau de stânga și dreapta, tirul era poziționat și totul părea a fi perfect.

-Trei ,doi,un, trageți!

Oameni din tir trăgeau de lanțuri și oameni din afară împingeau Seiful în tir, seiful aluneca spre tir și ajunsese la intrare, împingeau și trăgeau mai tare și seiful întra în tir, era pe mijloc, era perfect.

-Închideți tirul!

Închideau tirul și Romeo intra în tir pe locul șoferului, după un minut motorul se auzea, a pornit si se pierdea în întunericul nopții, am rămas eu  cu Alma,cu Michael și Vanila ,Juno 

-Haideți trebuie să îi escortăm.

Am alergat pana la mașini, când am ajuns lângă mașina mea am sărit în ea ,am pornit toții gonea pe strada cu trei sute la oră ca să îi ajungem din urma pe Romeo și Bryan ,când am văzut tirul am încetinit am trecut pe partea dreapta și  Alma pe partea stângă iar Juno pe mijloc păzându-ne spatele mie și la Alma

În treizeci de minute am ajuns pe pistă și am spart Seiful cu ajutorul lui Bryan, am luat armele din el și le-am pus în lăzii de lemn după aceea le-am dus în avion.

-Deadly!

-Da,Romeo ce este?

-Putem vorbi?

-Sigur.

-Mai este nevoie de ceva?

-Nu,totul e în regulă.

-Ok,sa ști ca îmi rămâi datoare pentru ca ți-am salvat viata.

-Și ce vrei sa ma culc cu tine?

-Nu,neapărat la asta m-am referit, dar nu mă deranjează.

-Doar nu crezi ca am vorbit serios?

-Nu,sigur ca nu,prințesa mafiei nu sar lăsa atinsa de nimeni,nici măcar de mine.

-Ți-ai învățat lecția.

-Mda,dar nu a fost o lecție plăcută.

-Nimic în viata asta nu e placut,în fine, mă duc ca zboară avionul fără mine.

-Bine du-te .

-Ne mai vedem.

-Sigur ca da Deadly.

-Goodbye Sorrentino.

Eram în avion în zbor spre Brooklyn au trecut doua ore de când decolasem și deja ma plictiseam grav ,ceea ce însemna că în maxim o ora dacă nu îmi găseam ce face urma sa fac prostii. Alma sa așezat lângă mine și se uita ciudat la mine

-Ce este?

-Nimic ,doar că

-Ce? zic puțin iritată.

-Mi-a zis Romeo sa îți dau asta.

Îmi da un bilețel colorat rosu și mic ,îl deschid și vad un mic text

"Iris știu ca mi-ai mai zis ca nu,si scopul acestui bilețel nu e sa te conving ,e sa îți spun și sa îți amintesc, ca deși nu vrei și nu crezi ,dar poate într-o alta viata vei crede și tu ,ca un nebun cu ochii albaștri nu e atât de nebun încât sa te aștepte o viață"

La dracu cu viața Romeo Sorrentino nu exista viata ,exista simulare,viata e doar o iluzie în care alegi dacă vrei sa o crezi sau dacă decizi sa ieși din minciună.

După noua ore am ajuns în aeroportul din Brooklyn, mi-am luat mașina și m-am dus direct la apartament , după o oră am ajuns la apartament și m-am dus în dormitor,am întrat în dormitor și-l am văzut pe Patrick dormind în pat.

Boom! Boom! Boom! Boom! Încă o data inima mea a sfârșit cu un nou briceag în ea, și frate, durea atât de tare încât durerea îmi urcase în gât și din gât mi se transforma în lacrimi, nu am băgat în seamă lacrimile mele și am intrat în cameră m-am dus la dulap am luat o pătură și cu ea l-am învelit, după m-am așezat pe fotoliul de lângă pat și l-am privit.

Am stat și mi-am privit visul dormind mi-am privit universul ,mi-am privit lumea ,atât de mult îmi doream sa ma așez lângă el și sa îl iau în brate și sa nu ii mai dau drumul niciodată, dar mi-am luat telefonul ca sa îi fac o poza visului meu într-o ipostaza rara pe care nu mai aveam sa o vad prea des,m-am ridicat de pe fotoliu și m-am dus în living m-am așezat pe canapea și încercăm sa îmi dau seama cum sa îmi repar inima...