«MISTERIOSUL SEVERUS SNAPE»

« Lipsa ta»

In sala de bal nu am mai putut să stau . Priveam pe Hermi cum dansează cu Draco,pe Harry cu Jean,pe Nevill cu Luna,pe Oliver cu Stella. Toți cu primăvara în cap...,dar eu ?
Ș-așa-mi vine câteodată,
Ș-așa-mi vine câteodată,
Sa dau cu ... cuțitu-n piatră,
Sa dau cu cuțitu-n piatră..
Doruuu-le-eee... .
Ce înțeleg ei? Ei toți știau după război că eu eram cu Snape,toți se prefăceau... mulțumesc și pentru asta. Necaz,necaz,necaz... .
Eu cu documentul fara nici un gram de fericire am plecat la locul meu,locul sufletului. Turnul astronomic era gol.
Gol goluț,pereții reci și luna plina.
Înseamna că acum Lupin suferă.
Suferă... .
Eu m-am rezemat de perete și priveam luna. Gândurile se legau într-un lanț infinit de idei. Am terminat școala. Vreau să mă întorc în urma ,dar Dumnezeu ne-a limitat la abilități,chiar daca suntem magi...nu putem tot. Și chiar mâine sunt eliberată. Mă gândeam la împărăția lui Snape. Cât m-am ținut să nu calc pe acolo. Sunt slabă,căci gândul mă împinge să o fac. Parcă știu tot...,nu îl urasc,asta doar îmi face senzația de uitare rapidă. Așa că...mult nu voi suferi. Inima-mi va fi liberă, curată, pură.
Cum stam...am auzit un vuiet puternic de lup. De fapt...e Lupin,e mult mai puternic de cat lupul. Mda... . Nimeni nu e fericit,toți au probleme.
Eu am privit în jos,chicotind de la gândul că nimic nu e veșnic,m-am întors și am primit spre scările sumbre. Mă dam încet jos atingând ușor peretele și simtindu-i puterea din sângele meu. Am mers pe acel coridor plin cu portrete a celebrităților lumii magiei ce mă știau de mult timp,vorbeam cu ei. Unul din ei era chiar bunicul meu. Îl vedeam de fiecare data în portret miscandu-se când treceam pe acolo.
Când am ajuns la mine,am intrat și m-am tolănit pe pat.
Eu: ce faci, Anastasia? Ce sa faci tu?
..... plecăm mâine?....ce ma oprește?
*Eu m-am sculat,m-am schimbat, mi-am făcut valiza fara fund în care încape tot și am pus-o într-o parte. Am pus în ea tot. E ultima mea noapte la Hogwarts. Trist.
Eu am adormit cu lacrimi pe ochi.
A fost o noapte lungă și grea. Ceva mă smulgea.
Dimineață m-am sculat de la o bătaie în ușă. M-am sculat flocoasă și am deschis ușa.
Servitoarea cu căldarea cu apa.
S: eliberați camera! Nu va mai aparține!
Eu: am dreptul să mă aflu aici cat mai vreau,până la jumătatea de luna!
S: eliberează camera! Îmi zice ea mie aici !(a spus pe o tonalitate severă)
*Eu cu indiferența i-am închis ușa în față.
Eu: mda...de azi sunt o străina! Chiar și serbitoarea mi-a adus aminte. Super(sarcasm) nici nu se gândește la copiii de după bal!
*Eu am făcut procedurile de dimineață,m-am îmbrăcat în acea fustă și cămașa,cu crvaat griffindor. Când am deschis garderoba sa revizuiesc daca nu a mai rămas ceva...am văzut acea cravata slitherin care am cumpărat-o. Nu am reușit să o port in fata lui... .
Poate și bine ... . Am sa io dau lui Draco.
Deși... m-am sculat cu dureri in cap.
Eu am gătit tot. Am scos valiza in fata scolii unde toți le-au scos ,in fata lui statuia lui. Inima a început să zbată tare și eu am fugit înapoi. Alergam. Cu ochii închiși. Inima mă conducea. Bătăile erau ca la iepure. Desigur am deschis eu ochii,doar că deja stam in fața ușii lui Snape. Am zâmbit involuntar și am netezit ușa cu mana dreapta,am lăsat fruntea pe ea și am șoptit.
Eu: uita de mine! Nu voi mai deschide! Dau promisiune!
*Ușa din lemn era aspră. Am sărutat-o și am ieșit afară mergând cu pas încet să ajung la toți mai repede.
Erau și profesori care mergeau acasă.
Toți elevii absolvenți și vreo 2-3 Profi erau.Stebllu, Sliznort,Hadrid.
Minerva a ieșit și mă strigat in urma,mă curpins și eu am curpins-o și mai tare. Abia atunci am simțit acea atracție între noi,îmi va fi dor,oricum... .
Se pare că m-am legat de ea.
M: mai vina pe la mine!
*Hermione sa apropiat și ea.
H: aaawww...și cu mine!(s-au îmbrățișat)
M: fetele mele...!...(ne-a apucat de mâini),fiți una pentru alta! Nu uitați de Hogwarts! Sa știți că noi mereu va așteptăm!
Eu: îmi va fi dor, Minerva!
M: gândește-te la asupra ce ți-am zis!
Eu: ce mi-ați zis?
*Hermi sa dus de langa mine.
M: știi tu ce...(mă lovit ușor pe umeri)... Dambâldor spunea că dacă cineva nu te face fericit la rândul lor,...fa-i tu pe alții fericiți!
Eu: nu am înțeles nimic,ei bine...!(se pare că am înțeles ce avea în vedere)
M: ia inteles tu...,nu te încăpățina!
Eu: mh...la revedere!
M: la revedere fetele!
*Noi ne-am suit în carete și am plecat spre gară. Pe drum luna a început să povestească toti acești ani și Hermi,eu și Jean am inceput a plânge. Când a trecut timpul?...deja am atins majoratul..,serios?...de ce atît de repede?!
Noi am ajuns la gara și ne-am pus pe așteptarea trenului. Eu m-am așezat pe geanta mea cu lucruri și așteptam cu Hermi. Langa noi sta Hadrid și vorbea cu Harry,sa atașat de el. Plângea și la strâns pe Harry. Priveam cale ferată de alături și simțeam din departe cum se apropie trenul. Priveam prin împrejur și aveam o stare de neliniște. Eram confuză,o impresie că nu știu ce să facă mai departe. De arca cineva a luat decizii în locul meu,și acum eu Trebuie sa fac ce fac,și voi face. Am ajuns și la așa timpuri.
Trenul a sosit. Toți au inceput sa se îmbulzeasca și să intre în tren. Eu am rămas mai la urmă că sa previn pagubile care aveau să fie. Hermi la fel a trecut mai înainte,prin primii ca sa fie cu Draco.
La urma...am fost penultima și am primit biletul,coupe nr.28.Eu mi-am luat geanta și am plecat să-mi găsesc coupe-ul. Am deschis și acolo deja cineva era. Am intrat și m-am aranjat. Dormea înfășurat în mantie ,până și mai mult de jumătate de față. Se vede că a venit înaintea mea. Am mai așteptat încă vreo 10 minute ca toți să se aranjeze și trenul a pornit. Acea persoană îmi trezea dezgust,nu știu motivul. Sta in fata mea rezemat de fereastră. Eu m-am pus în aceeasi poziție, mi-am ridicat picioarele sub mine și m-am învelit și eu în mantia mea. Pe fereastra a căzut cate o bobiță de ploaie. E timpul meu preferat. Deja de ceva timp privesc altcumva lumea. Am văzut că și vremurile întunecate și sumbre sunt frumoase.Ploaia se îndesa și ma luat un somn. Dormeam atît de strâns. Simțeam mirosul de ploaie chiar daca mă aflam în interior. Fereastra sa încălzit de la obrazul meu. Eu m-am învelit și mai tare ,toată mantia nu mă acoperea totalmente. Peste undeva două ore,trenul a accelerat și a dat acel sunet zgomotos. Eu am tresărit din somn și am deschis ușor ochii. Fata îmi era cu riduri.
Eu:(inconștient am spus cu un glas somnoros) închide ușa! E crăpată!
?: Bine, dragă!
Eu:mh...(am închis ochii sa adorm înapoi)....stop...!
*Eu am deschis ochii din nou și l-am văzut pe Remus întins contra mea la locul lui cu o mână sub cap. Eu îl priveam cu uimire și nu înțelegeam ce caută aici.
El sa sculat,a închis ușa și și-a luat pozitia precedentă.
Eu:ce,ce cauți aici?
R: eu de la început eram aici!( Sa uitat straniu la mine)
*Eu m-am privit și eram înfășurata într-o mantie neagră,era călduț.
Eu:mm...bine!(indiferent)
R: și gata? Bine?
Eu: ce mai vrei? Hai deja să stăm în tăcere (am privit pe fereastră,el era cu capul rezemat de peretele ușii și privea și el spre fereastra)
R: bine,dar ții minte că anul trecut tot am mers împreună acasă!
Eu:mh! Acum tăcere!
R:bine,bine!
*Nu mai rămânea mult că sa ajungem,dar evident trenul întârzia,nu că întotdeauna. Dealurile erau verzi și vii,cerul senin și miroase a pace. E bine parcă... .
R: te gândești măcar o dată la mine?
Eu:...cat de mult mă iubești?(gândurile zburau in fata ochilor,frica de singurătate)
R: (sa uitat mirat și să ridicat puțin ,pe scaun cu spatele rezemat de perete)...chm ...(a închis ochii și a clătinat capul) foarte mult! Foarte- foarte mult!
Te iu-besc la nebunie! Te iubesc până la sânge!
*Am închis ochii și eu.
Eu: doar?...la ce ești gata să faci pentru mine?
R: sunt gata să stau o viață în Azkaban,sunt gata să primesc un Crutio și apoi Avada kedavra,sunt gata să ies la duel cu Volondemort,sunt gata să-mi tau venele....la urma urmei...,toate duc la sfârșitul meu inevitabil! Sunt gata să mă schimb....! Sunt gata să lupt cu mine!
Sunt...(l-am întrerupt,la fel cu ochii închiși)
Eu:de ajuns! Prea mari jertfe!
R: as putea sa vorbesc veșnic cu tine! Despre iubire mea! As putea veșnic sa te încălzesc,sa te sărut,sa te protejez! Sa te iubesc și să te țin de mână!
Eu: ...nu cred in gingășiile astea!(am spus indiferent,trebuia de luat o decizie )
R: nu crezi pentru că cineva te-a rănit! Dar eu nu sunt in stare sa fac asta! Pun mana la inima mea!
Eu: puține știi!...sunt doar cuvinte! Nu cred in vorbe!
R: as dovedi daca mi-ai da
...,chm,chm... voie!
Eu: ...nu cred in cuvinte goale! Nu...cred!
*Eu am rezemat capul de fereastră și simțeam ploaia rece ca niste lacrimi. Fata mea a fost luată în niște maini aspre și fierbinți, mi-a întors-o. Timp de o secundă buzele fierbinți îmi săruta pielea palidă de pe fața. Fruntea,tâmplă,obrazul,nasul,bărbia. A lăsat o respirație grea pe fata mea și sa adâncit în buzele mele. Mă sărutat de parcă mânca o vată de zahăr. Un sărut că un nouraș. El e mai mult că prieten dar mai puțin ca partener. Acest gând nu mă lăsa,dar pot să-l iubesc oare?
Eu am inceput să-i sărut buza de jos și am ridicat mâna și i-am atins pielea lui moale de pe fața. I-am simțit fața lui,specificul lui. Sărutul nu era unul scurt,și nici cel din pasiune. El era unul atent și , acel moment când vrea sa te ție minte și indelunghiaza momentul. Sa coborât puțin în jos și simplu mă întors cu tot corpul către el și ma curpins strâns. Eu l-am cuprins înapoi. Simțeam că e emoționat că e gata să plânga.
Câtă durere... .
R: te rog...nu refuza!
Eu:...
R: nu te juca cu mine!
Eu:...
R: Cer mâna și inima ta!
Eu: nu am știut până acum cum e asta!
E prea devreme! Nu-ți pare?
R: ai atins majoratul!...știi bine! Din nou te-ai jucat cu mine?
Eu: nuuuu!
R:atunci?
Eu: da!
R: da ,ce?
Eu: da! Punct! Daca nu...îmi i-au acuș cuvintele înapoi!
R: eu dorm?
Eu: nu! Dar e doar încercare! Nu exagera! Sa rămânem la asta!
R: (a dat afirmativ din cap,era fericit,sa îndepărtat de mine și a început să mă sărute scurt și rapid pe obraji) ah...nu ai făcut o greșeală!
Eu: sper...!(am spus îngândurata)
R: vei fi fericită! Vom fi! Vom fi fericiți! Ah...cat de mult te iubesc!(mă strâns la piept de parcă eram un diamant ce se tame să-l piardă)
Eu: sa fie așa!