Terapie în distrugere [Volumul II - seria frații Santo]

10 : fără pete de culorii vii

                 Nova María Harrison

       Pe parcursul vieţii mele luasem decizii proaste,acum cred că am ales cel mai mizerabil gând pe care puteam să îl rostesc cu voce tare.Mă provocase,cuvintele lui pufneau a joc iar eu nu mă puteam lăsa jucată de către el.Acceptasem ceva ce eu niciodată nu eram pregătită să o fac,sexul pentru mine era ca o umbră în viaţa mea;auzeam cât de bine e să îl practici şi cum te simţi când ţi-o tragi cu cine apuci însă nu,la naiba nu!

   Ştiam că nu voi mai putea da înapoi,jocul cuvintelor a fost pierdut de amândoi iar acum parcă ne-am lupta cu propriile noastre respiraţii.

   — Te voi învăţa cum se face!

   Şopteşte el aproape de faţa mea,sunt năucită şi dezorientată că nu mai înţeleg din nou nimic.

   — Ştiu că eşti virgină María.

    Când o spune el pare atât de simplu şi nerănit.Nu am intenţionat niciodată să mă culc aleatoriu cu cineva doar pentru a nu-mi mai păstra virginitatea,aveam şi port o mulţime de lucruri pe cap ce nu le puteam ignora absolut de loc.Nu sunt nici sfântă pentru a mă păstra curată până cineva va da de capăt nebuniei mele,pur şi simplu nu se întâmplase niciodată.

   — Mi-ai învăţat dosarul vieţii înainte?

    Ştia lucruri despre mine,în dosarul universităţii îmi era menţionat doar numele,vârsta,cu ce mă ocup şi de unde provin.Nu conţine cu câţi băieţi am ieşit sau făcut sex,iar el mă ştia prea bine.

   — Hai să îţi arăt apartamentul.

   Mormăie el rupând într-un final contactul vizual şi toată energia purificată de corpurile noastre,eram un haos total.Nu protestam,începusem să merg după el şi să îl ascult.Avea un apartament destul de mare îmbrăcat în totalitate în negru,fără pete de culori vii exact cum văzusem din prima dată.

   — Bucătăria şi livingul sunt împreună,există două băi,un dormitor şi spaţiul pentru toate picturile tale!

     Capul meu fugea în sus şi în jos la prezentarea lui,geamurile mari duceau spre o frumoasă privileşte către oraş iar spaţiul pregătit de el pentru mine era planificat până la cel mai mic detaliu.Am păşit mai rapid de cât el când mi-am văzut toate picturile aranjate iar diferite materiale roiau prin jurul lor,unele erau noi,mereu încercam să folosesc totul până la ultima picătură.

   — Mulţumesc.

    Când mă întorc el stă sprijinit de uşă uitându-se atent la mine.

   — Nu vreau să le găsesc împrăştiate prin toată casa,ai grijă pe unde îţi la-şi lucrurile!

    Şi uite cum ne întoarcem de unde am început,e imposibil să încerci un dialog cu acest gheţar din faţa mea.Stările lui denotă că deşi ar dori să fiu cât mai aproape de el în acelaşi timp mă vrea atât de departe de el.