MAFIA- Rapirea // Volume I //

Capitolul 4- The fall.

Cei doi bărbați par a fi uitat că mai exist și eu , zburăm deja de 4 ore. Până acum nu am scos nici un cuvânt , în fond nici nu știu ce aș putea vorbi cu ei. Fundul îmi amorțise pe canapeaua din piele , avionul asta e ridicol de luxos , probabil e mai scump decât blocul în care stau. Acum serios , cine are dormitor în avion? Tipii aștia sunt niște criminali plini de bani. Am decis să mă ridic și să merg la baie , nu că aveam nevoie neapărat , dar mă simțeam ciudat având în vedere că Vicenzo și Draco nu mi-au aruncat nici măcar o privire de când practic m-au luat pe sus în avion cele două gorile care spre surprinderea mea au rămas în New York.

Am apăsat încet pe clanță și am pașit înăuntru , locul ăsta e prea sclipitor , fac pariu că poți mânca de pe jos. Era o baie mică , mă așteptam la ceva mai spectaculos , chiuveta era în formă pătrată , oglinzile erau perfect șterse ramele fiind dintr-un metal auriu , asemănător cu robinetele. Am dat drumul apei și mi-am limpezit fața de doua ori , încă cu ochii închiși am apucat prosopul așezat pe suport și m-am șters , deasupra capului în stânga era un dulăpior. L-am deschis , iar primul lucru care mi-a atras atenția a fost cutia de prim ajutor , am luat-o și am asezat-o pe marginea chiuvetei!

Produsele din cutie erau așezat ordonat , deasupra era o sticultă cu rivanol și o pereche de mănuși medicale , iar jos erau plasturi și fașe , o foarfecă , scoci medical si o punguță care în interior avea un material auriu.
Am luat foarfeca și fașa , tăind puțin din ea , am desfăcut sticluța cu rivanol întorcând-o cu susul în jos pe bucata de material alb care acum avea un cerc galben în mijloc , am lăsat fașa pe capacul cutiei și cu foarfeca am taiat din scoci. Mi-am lipit materialul îmbibat în rivanol de lovitura de la tâmplă , apoi am așezat scociul peste , capetele acestuia ieșind în exterior pentru a le lipi si de piele.
Un ciocănit silențios m-a trezit din visare , vocea lui Vicenzo auzindu-se după usă.  

- Karina , ești bine? Îl aud întrebând. Ciudați oameni , acum te aleargă mai ceva ca la maraton prin pădure , iar mai apoi își fac griji pentru tine!

Da , cum să nu Karina , bineînteles că își fac griji pentru tine , cel mai probabil crede că vrei să te sinucizi prin baie.

- Sunt ok , ies acum! Îi răspun în timp ce așez cutia cu semnul roșu înapoi în dulăpior. Deschid ușa , iar în fața ei nu mai era nimeni , îmi întorc capul în stânga și îl văd pe Vicenzo rezemat de perete , mă analizează , privirea căzându-i pe bandajul de la frunte. Trec pe lângă el , directia fiind canapeaua pe care am să-mi mai petrec câteva ore.
Stewardeza blondă ai cărei sâni aproape în ieșeau din sacoul albastru îi pune șampanie în pahar lui Draco , zâmbindu-i și sorbindul din priviri , lasă sticla jos plecând cu un mers lasciv , comportamentul ei țipa de la km depărtare după atenție.

- Ti-aș oferi un pahar , dar nu cred că minorii au voie să consume alcool! Îmi zice neîntrerupând contactul pe care îl aveam încă de când m-am așezat pe canapea.
Pardon , eu minoră!?

- Am aproape 20 de ani! Îi spun simțindu-mă jignită. Pentru o secundă pare uimit , dar mai apoi își revine la comportamentul înițial , nepăsător.
După câteva minute de liniște , Vicenzo își face simțită prezența!

- Apropo , remarcabilă urmărire , mi-ai obosit puțin băieți! Îmi zice , gura curbându-i-se într-un zâmbet.

Mă abțineam să fac o remarcă răutăcioasă față de gorile lui pline de mușchi și mai puțin creier. M-am rezumat doar la o privire plictisită , întorcându-mă la revista mea așezat pe măsuța de lângă canapea atunci când am plecat la baie. Deși probabil o citisem de cel puțin 10 ori de când mă aflam în avion , altceva mai bun nu aveam de făcut.