MAFIA- Rapirea // Volume I //

Capitolul 3 - Monte Carlo , here I come!

M-am trezit cu o durere de cap teribilă , afară era lumină , atunci când m-am ridicat în capul oaselor am observat că nu eram în camera mea. Deodată evenimentele de seara trecută îmi derulau prin minte , am sărit ca arsă din pat și m-am îndreptat către ușa , dar cum norocul nu tine niciodată cu mine , aceasta era închisă!
Am început să bat cu pumnii și să strig , dar în zadar , după 5 minute în care nu am primit nici un răspuns , am renunțat. Mi-am întors capul spre cameră, era una luxoasă , un pat mare cu așternuturi albe era așezat în mijloc , pereții erau crem pe ei fiind parcă cusut cu fir de aur mici trandafiri de colo colo , un dulap în ton cu pereții era așezat în colț , iar lângă fereastră o măsuță de machiaj. Când am văzut fereastra mare din dreapta , am fugit până la ea sperând că pot să sar , dar atunci când am tras draperiile am observat că eram la o înăltime extrem de mare. În depărtare puteam zării Statuia Libertătii , Dumnezeule eram în cealaltă parte a orașului!
M-am invârtit prin camera căutând cu privirea un ceas și l-am zărit pe peretele de lângă pat , ora 10:02. Dormisem 12 ore , 12 ore în care nimeni nu venise la mine , situația era gravă , Samy , doamne , cred că e speriată de moarte. Telefonul meu , geanta mea nu erau de găsit , am dat asternuturile de pe pat dar nu erau acolo , am căutat prin noptierele de lângă pat , goale. Iar apoi am zărit o usă , am apăsat pe clanță , aceasta s-a deschis dezvăluind o baie , am expirat zgomotos , speram la altceva!
Nu era nimic aici de care m-as fi putut folosi să ies afară , m-am aruncat cu burta pe pat și mi-am băgat capul într-o pernă tipând din toți plănânii.

- Nu știu unde ai crescut tu până acum , dar aici nu se țipă , nu ești singura din hotelul ăsta! Aud o voce răgușită , îmi ridic capul din pernă , iar în pragul uși văd un bărbat și lângă el pe băiatul de aseară , Vicenzo. Dacă mă uit mai bine , cei doi sunt cam de aceeași vârstă. Bărbatul al cărui nume nu îl știu se apropie de pat , iar eu mă dau jos și stau pe partea opusă , cât mai departe de el!

- Bella , nu te agita , mușc doar dacă e cazul! Îl aud pe acesta zicând , apoi gura i se curbează întru zâmbet cu subînteles.

- Cine ești? Îmi fac curaj sâ îl întreb  dupa un timp.

- Draco Moretti! Îl aud zicând tare și răspicat , wow cineva e plin de sine , tare mândru. Însă numele lui îmi inspiră teamă , la fel și postura lui! Stă cu amândouă mâinile în buzunarele pantalnilor de la costum și nemișcat , acum fata lui neavând nici o expresie.

- Iar tu ești? Mă întreabă acesta la rândul lui.

- Karina! Îi zic eu mai mult șoptit , atitudinea lui superioară intimidându-mă.

- Doar Karina? Mă întreabă.

- Lewis , Karina Lewis! Îmi spun eu până la urmă tot numele.

- Ce faceai aseară la ora aia în padure? Îl aud zicând după câteva momente , parcă in care a stat să îmi proceseze numele.

- Nu am fost în padure , ieșeam din cimitir atunci când niște roti de mașină s-au auzit venind spre mine! M-am speriat și m-am ascuns la intrarea în padure! Îi spun.

- De ce te-ai speriat? Wow , mă simt ca la interogatoriu , insă prefer să îi răspund decât să îl supăr , am văzut de ce a fost în stare Vicenzo aseară , având în vedere că acest Draco pare mai rău nici nu vreau să mă gândesc ce poate să îmi facă.

- Era târziu și se înserase , iar eu eram singură la marginea orașului în cimitir! Îi zic rușinată de cat de fricoasă sunt.

- Ce făceai în cimitir? Îi aud noua întrebare.