Stăteam şi mă priveam în oglindă din camera mea, din casa de la ţară a familiei Hell în timp ce încercam să-mi dau seama ce aveam să fac. După ce Max îmi aratase acea floare minunată apoi îmi ceruse iar să fiu soţia lui acesta m-a condus până în camera aceasta, lăsându-mă singură. Nu ştiu de ce, chiar nu înţeleg de ce nu lucrurile lui nu erau aici, dar ce puteam să întreb, ce puteam să spun când nu ştiam cu adevărat ce să fac într-o situaţie dintre o femeie şi un bărbat. Oftez şi mă las pe pat încercând să mă gândesc cum o fi când el v-a dormi cu mine, când v-a trebui să facem dragoste, nu aş putea să ştiu ceea ce voi face.
- Angel, aud vocea lui David de dincolo de uşă.
- Intră puiule, spun şi mă acopăr repede cu pătura de pe pat, nu puteam să-l las să mă vadă îmbrăcată cu ceea ce eram.
- Ce faci aici? Mă întreabă el în timp ce vine spre mine îmbrăcat într-o pijama cu nişte căţeluşi albaştri pe ea.
- Voiam să mă bag la somn, mint repede, nu puteam să-i spun ceea ce făceam.
- Oh, mă gândeam că ai să vii cu mine, tati mi-a dat voie să merg la Paco.
- Cine este Paco?
- Este un băiat de aici, mama şi tatăl lui a murit, iar el creşte cu fratele lui, Sebastian care are grijă de el.
- Înţeleg, spun şi tresar când ridic privirea şi în faţa mea apare Max într-o pereche de pantaloni şi bustul gol.
- Ce se întâmplă aici? Întreabă în timp ce mă privea, ridicându-şi o sprânceană, făcându-mă să mă înroşesc la faţă.
- Am venit să o întreb pe Angel, dacă vrea să meargă cu mine la Paco, spune bărbatul.
- Este destul de târziu, sunt sigur că Paco doarme, la fel ca şi tine, aşa că trebuie să mergi în camera ta campionule, spune Max şi puţin îmi pararea rău, nu-mi plăcea că vorbea pe un ton plat cu fiul lui, nu cu unul cu iubire şi dulce cum ştiam că este normal.
- Bine, spune David tristut. Dar mâine vi cu mine? Mă întreabă el.
- Da, bineînţeles că o să vin cu tine, dar acum este vremea să mergi în pat. Tatăl tău are dreptate puiule, este vremea pentru somn.
David da din cap şi după ce murmură un noapte bună pleacă din camera lăsându-ne singuri. Îl văd pe Max cum merge spre uşă şi o închide, gest care mă făcut instant să mă înroşesc, la naiba dorea să fie singur cu mine d-asta se afla aici iar eu nici măcar nu ştiam dacă eram pregătită pentru ceea ce v-a urmă dar cu siguranţă voi încerca, până la urmă, încercarea moarte n-are.
- Eşti bine? Mă întreabă în timp ce se aşează lângă mine în pat.
- Da, desigur că sunt bine, spun şi privesc podeaua, eram prea ruşinată ca să pot să-l privesc.
- Eşti sigură, arăţi preocupată de ceva, dacă te-a deranjat ceva, poţi să-mi spui.
- Să mă deranjeze ceva, nu cum să mă deranjeze ceva, nu are ce.
- Angel, spune-mi, spune şi băgă mâna în pătura, trăgându-mi mâna într-a lui.
- De ce avem camere separate? Îl întreb fără să-l privesc, eram prea ruşinată.
- M-am gândit că aşa doreşti, ştii să te înveţi cu mine, spune ridicând din umeri.
- Cum aş putea să mă învăţ cu tine dacă nu eşti lângă mine? Îl întreb şi ies din pătură, lăsându-l să mă privească, îmbrăcată în acea cămăşuţă pe care o găsisem în camera pe pat, nu ştiu de unde apăruse, dar era aici.
