Suflete pereche:Iubiții sau nu?

Capitol 12

Skip Time o lună

Pov Ichiro

A trecut o de la incidentul cu Diana  adică drogarea lui Yuuki.

În rest noi suntem bine,trăim fericiți în apartamentul nostru,ce bine sună.

În fine,în momentul de față pregătesc prânzul și trebuie să îi aștept pe Ayato și Yuuki,deaorece mi-au spus că vor să vorbească cu mine.

Sper să nu fie ceva grav.

-Bună,baby.Ce faci bun aici?mă întrebă Yuuki.

-Când ați ajuns?

-Acum,te-am strigat,dar nu ne-ai auzit.spune de acestă dată Ayato.

-Scuze.spun și mă întorc la supa de tăieței pe care îi fac pentru prânz.

-Pui,nu trebuie să îți ceri scuze.zice Yuuki și mă îmbrățișează pe la spate și își pune capul pe umărul meu.

-Stai bine.spun și îmi întorc capul dându-i un mic sărut pe buze.

-Foarte bine,dar acum hai să ne așezăm la masă,trebuie să-ți spun ceva.

-Ok.zic și pun supa deoparte,deaorece e gata.

Ne așezăm la masă și aștept ca cineva să spună ceva.

-Uite,știi compania unchiului Karma,din păcate va trebui să plec în America pentru ceva timp.zice Yuuki ,cu un ton calm.

-O să te mai întorci înapoi?îl întreb eu,simțind cum lacrimile vor să curgă.

-Normal,pui,normal că o să mă întorc,acum hai în brațe.zice Yuuki și mă pun la el în poală și îl iau în brațe,lacrimile curgând.Ayato vin-o și tu aici.continuă către Ayato care ne ia pe amândoi în brațe.

-Și când trebuie să pleci?îl întreb,în timp ce îi miros glanda parfumată,care mă liniștete,semn că și-a lăsat feromoni de căpșuni să se răspândească.

-Scuze,pui,dar plec în seara asta.spune și ne strânge și mai mult în brațe.

Eu nu mai spun nimic,dar îmi așez capul pe pieptul lui și îmi închid ochii,încercând să mă calmez.

Pov Yuuki

Chiar nu voiam să plec,dar dacă am fost rugat de unchiul Karma dacă pot să-l ajut nu am putut refuza,mai ales că e visul meu să devin model.

Îl simt moale pe pieptul meu semn că a adormit.

-Baby,hai să-l ducem pe Ichiro în dormitor.spun către Ayato.

-Bine.zice acesta simplu.

Îl ridic în stil mireasă și mă duc spre dormitorul nostru unde îl așez frumos pe pat,scot o pătură din dulap și îl acopăr,pe urmă îi dau un mic sărut pe frunte,urmat de Ayato care face exact același gest.

După aceea îi fac semn lui Ayato să mergem în sufragerie,el aprobând scurt.

-Chiar nu vreau să plec.spun și mă așez pe canapea.

-Până la urmă faci asta ca să-ți împlinești visul,hai te rog nu mai fi și tu negativist.zice Ayato și se așează în poala mea.

-Da,știu,dar nu vreau să vă părăsesc pentru că vă iubesc prea mult.îi șoptesc la ureche,după îl sărut pasional,un sărut scurt,dar cu multe sentimente.

-Pui și eu te iubesc.spune Ayato după ce ne despărțim din sărut.

-Știu,acum hai și noi în pat lângă Ichiro.zic și mă ridic cu Ayato în brațe.

-Ok.

Ajungem în dormitor,îl pun pe Ayato lângă Ichiro în partea stângă a patului,iar eu în partea dreaptă.

-Mmm,ați venit și voi.zice Ichiro mai mult adormit decât treaz.

-Da,baby,am venit acum poți să dormi în continuare.îi șoptesc și îl văd cum se face mic și strânge pătura în brațe.

Ce drăguț poate fi uneori,adorm cu acest minunat gând despre unul din iubiți mei.

Va urma

Ce credeți că se va întâmpla în America?