Fumatul interzis

Capitolul 1. Trezirea

Fusese o zi obișnuită care prin nimic nu i-ar fi putut prevesti noaptea zbuciumată ce-l aștepta..

Ștefan Candid se trezise odihnit la primele raze ale soarelui, deja destul de strălucitor, anunțând apropierea verii. În seara precedentă se culcase, ca de obicei, înainte de ora 10, după ce verificase temele copiilor și citise câteva pagini din noua carte a unui autor la modă despre igiena căilor respiratorii.

Un somn de nu mai puțin de opt ore, fără visuri sau întreruperi. Nu avea nevoie de ceas pentru deșteptare, deoarece cel biologic nu dădea rateuri, indiferent dacă era zi de lucru sau de week-end. După ce și-a deschis pleoapele n-a zăbovit mai mult de câteva secunde în așternutul cald, altfel ar fi resimțit o vagă senzație de oboseală pe tot parcursul zilei.

‒ Ai dormit bine? l-a întrebat Ofelia, soția lui, și ea trează.

‒ Da. Dar tu?

‒ Și eu.

S-au sărutat prelung, semn al armoniei și al durabilității de cuplu.

În încăperea destinată sportului, cei doi soți împreună cu copiii și-au pus în mișcare, timp de jumătate de oră, mușchii și sângele prin exerciții fizice, mereu variate față de zilele precedente.

Azi au dat mai multă atenție mușchilor abdominali și celor ai gambelor, conform instrucțiunilor bărbatului în halat alb de pe ecranul din materie ecologică din fața lor.

Fundalul sonor cuprindea o selecție din cele mai noi hituri, care evocau, prin instrumentație, bătăile regulate ale inimii sau întinderea mușchilor sau tropăitul picioarelor în alergare, iar prin versuri cântau despre idealul atins al sănătății permanente sau despre comuniunea între organismele umane sau despre optimismul gândurilor cotidiene – cu voci impersonale, cât mai depărtate de amprenta personală, care era semn al unei deviații psihologice majore, deci boală.

Fetița extaziată îi povestea deseori despre modelele de viață sănătoasă pe care o duceau interpretele și interpreții pentru a-și menține impersonalitatea vocii și silueta. Deși nu reținea prea multe detalii, rolul ăsta fiind rezervat Ofeliei, Ștefan dădea din cap a interesare și o încuraja în admirația ei față de astfel de exemple, poate, cine știe, va deveni și ea vedetă, de fapt nu vedetă, nu se mai spune vedetă, doar cântăreață, și atunci el va cumpăra discuri cu muzica ei.

Va trebui să-și aducă aminte să-i cumpere de ziua ei o aplicație prin care să-și modeleze vocea după plac. În armonii sănătoase, desigur.

Odată terminată jumătatea de oră de sport, a alungat cu un duș surplusurile neigienice de pe piele căpătate în timpul somnului și al exercițiilor fizice. Temperatura optimă a apei era deja reglată, în așa fel încât să nu capete vreo răceală sau sângele să-i fie pus insuficient în mișcare, iar jetul de apă țâșnea cu frecvența și dimensiunile potrivite.

A eliminat și alte toxine din corp, care se adună cu toate că ai o nutriție exemplară. Jetul a fost puternic, iar culoarea nu era suspectă.

Și-a frecat, cu periuța încărcată cu pastă, prin mișcări viguroase orizontale și verticale, toți dinții, spațiile dintre dinți, spatele dinților și limba.

A așteptat să se scurgă și restul minutelor până la o oră după exercițiile fizice, urmărind, dincolo de fereastra închisă pentru a nu-i pătrunde un aer prea rece în plămâni, cum cerul devine din ce în ce mai luminos.

Și-a luat, împreună cu soția și copiii, obișnuitul mic dejun care consta din pește crud, pentru a nu-i diminua proprietățile nutritive și a-i lăsa omega 3 intactă, și un bol de legume.

Cu înghițituri mici, lăsând timp stomacului să facă ce știe mai bine. Micul dejun e cea mai importantă masă a zilei și dacă nu te scoli sătul înseamnă că ți-ai ratat începutul zilei. A băut ceai și lapte, câte o cană de 250 de centilitri, având grijă să nu pună mierea decât după ce ceaiul se mai răcise. Prima jumătate de litru de lichide de azi.

Nu au vorbit în timpul mesei, pentru a nu amesteca cumva funcțiile aparatului digestiv cu ale celui lingvistic.

Copiii au făcut curățenie pe masă și au spălat vasele.

Copiii crescuți după anul zero primesc o educație model, în spiritul unei societăți perfecte. Sunt programați neurolingvistic din timpul școlii să aleagă o hrană sănătoasă și un mod de a trăi constructiv. Prin lecții de igienă, introducerea elocventă în materiile predate a unei secțiuni consistente a utilizării acestora cotidiene, concluzionând în îmbunătățirea constantă a funcțiilor organismului, atât din punct ocular fizic cât și psihic, excursii cât mai dese în aer liber și în cadrul luminat artificial dar fertil al instituțiilor de unde se pot extrage concluzii benefice, o practică continuă, exemplele personale ale profesorilor – așa rețetase Consiliul Suprem al Sănătății. Importantă este desigur și educația în familie, astfel încât Consiliul a trasat un set de rețete aplicabile în sfera intervențiilor părinților.

Copil fiind, Ștefan venea mereu acasă cu genunchii și coatele julite, iar pielea lui purta multă vreme urmele jocurilor din spații incorect protejate. Mânca tot felul de porcării, cărora le-a uitat numele, și cât poftea. De asta s-a ales cu o burtă nu imensă, dar oricum proeminentă, de care nu a reușit să scape decât într-o mică măsură nici în anii de viață sănătoasă de după anul zero. Și cu aproape toți dinții înlocuiți cu implanturi.

Și, din pricina televizorului căruia, acasă fiind, nu reușea să-i reziste decât în timpul somnului, cu ditamai dioptriile. Sau cel puțin așa i-au spus persoanele în halate albe care întotdeauna depistau o cauză. Prea multe lucruri imprevizibile. Erau vremuri de care nu mai voia să-și aducă aminte.

‒ Ce vrei să-ți aducem cadou de ziua ta? l-a întrebat pe băiat, amintindu-și că vineri urma aniversarea lui.

‒ Nu vreau nimic special. Important e că sunteți alături de mine.

‒ Sigur ai un vis. E un moment care nu poate trece fără cadouri.

‒ Colegii mei erau extaziați de noua carte despre Salvatorul Nostru. Au fost eliminate din edițiile precedente câteva pasaje care făceau referire la substanțe care de curând s-a descoperit că diminuează forțele vitale ale organismului. Salvatorul Nostru e o persoană importantă și ai multe de învățat de la El.

‒ Se face. Vineri vei avea cartea.

‒ Ce bine!

‒ Unde îi închiriem sală pentru serbare? a întrebat Ofelia. E disponibil același loc din anii precedenți?

‒ Am vorbit deja cu ei și am rezervat. Avem și reducere de clienți fideli.

‒ Dar cu o persoană în halat alb care să-i întrețină pe copii cu parabole despre viața sănătoasă?

‒ Am stabilit. Cel care va veni e foarte priceput și dedicat meseriei. Are o întreagă garderobă de haine colorate, să fie reținute cât mai mult poveștile lui. Copiii îl iubesc.

‒ Pot să fac eu tortul? a întrebat fetița. Am învățat o nouă rețetă, tort din morcovi cu cremă de banane și glazură de fasole.

‒ Dacă fratele tău e de acord...

‒ Sigur. Mi-ar face plăcere. Am încredere că va ieși bine din prima ce gătești tu. Abia aștept.

Era rândul Ofeliei să ducă copiii la școală.Apoi ea își va continua drumul până la salonul de înfrumusețare unde lucra. Numai erau permise produse nenaturale care să ascundă frumusețea originară ategumentului uman, s-o ofilească înainte de vreme și să provoace cancer depiele. Salonul avea mulți clienți, contracte cu firme și instituții careprogramau astfel de ședințe în timpul programului de lucru, pentru a-și mențineangajații proaspeți și veseli. Uneori întârzia peste ora obișnuită de venitacasă, prinsă cu vreun client sau cu o ședință sau cu curățenia locului demuncă.