Sweetheart

†PROLOG†

Mă uit piejiș la Erik,incercând,să mă abțin să nu-i trag vruna peste fața lui de erou putrezit într-o închisoare din fundul Pământului.

-Bine,Lou.Ai făcut o treabă bună în ceea ce prevede implicare în informarea mea.dau grai acestor cuvinte uitandu-mă urât spre Erik.

Încep a mă îndepărta de ei cu pași blajini.Singurul obiectiv pe care îl am în momentul de față este acela de a ajunge cât mai repede la trandafirași.Oare ce face acum?Oare e rănită?Nu-mi imaginez ce aș putea să dezlănțui dacă aș afla că a pățit ceva care s-o afecteze.

Cobor treaptă cu treptă.Merg la stânga pe coridorul întunecat,apoi intru pe a doua ușă pe dreapta care duce spre alte scări.Sper să nu se sperie de mine,îi vreau doar binele.

Descui ușa mortal de mare,lăsând în urma ei doar un sunet asurzitor care ar putea lăsa pe oricine fără auz.Încăperea mirosea a oțel amesteca cu sânge și cu putreziciune.Undeva pe o canapea jupoită stăte un mic îngerași îmbrăcat cu o uniformă F.I.B pătată de pământ și de sânge vechi.

Se uita la mine.Mă examina din cap până în piciore,privirea ei se opri fix pe gâtul meu tatuat.Era așa de frumoasă cu părul ei vișiniu și cu acei pistrui care te lăsau fără suflare.Mă înebunea fata asta,dar să fiu al naibi dacă voi recunoaște vrodată că sunt obsedat de ea.

Îi iubesc inocența,dar înăuntrul ei nu știu ce se află.Nu o s-o las cu una cu două,o să aflu,la un momendat,ce ascunde în spatele acelor ochii acri mult prea frumoși.

Fără să mai mă gândesc de două ori înainte să îmi dau drumul cuvintelor usturătoare ce aveau să răsună în intreaga încăperea:

-Dacă o să te mai holbezi mult la mine o să cred că ai vrea să mă muști și să-mi sugi sângele,ca un vampir,Rose.Ai un nume deosebit,știi?
Destinat verii,cu siguranță.Tata nu a putut să vină să discute cu tine,trandafirași.Așa că uită-mă sunt aici,să discutăm despre tine și despre cât de mult te duce capul.îi spun eu pe un ton rece,încercând s-o itimidez.

Mă apropri mai mult de ea cât să-i pot simții mirosul care încă nu și-a pierdut picmentul dulce.

-Nu știu cine naiba ești s-au ce vrei de la mine,nu am habar ce mi-ați făcut sau de ce sunt legată atât de strâns încât simt cum mi-se rup încheieturiile.Eu zic să mă lași în pace și să mă lași să merg acasă.Uit tot,și asta-i basta.De acord?mă intrebă ea cu o voce atât de veninoasă încât aș putea pieri la urmatoarele ei fraze.

Lei è così carina!²

-Nu te pricepi la convingeri,trandafirași și să fiul al naibi dacă te las să scapi basma curată.Pace rimează cu place,deci...ca un răspuns la intrebarea ta NU,o lămuresc eu din câteva cuvinte ușor de înțeles.

-Ești psihopat,nu încerca să te convingi că nu ești.Ești bun de dus la spitalul de nebuni.Cum să ții o fată în mizeria asta și s-o lași să facă o infecție la picior,din cauza că una din matahalele tale a împușcat-o!țipă ea la mine încât tot globul Pământesc ar fii putut s-o audă.

Până acum n-am observat rana de la picior.Dar acum îmi este vizibilă.Este o împușcătură de gradul al doilea,trebuie să fi durut extrem dar extrem de mult.Oare cine este acel bastard care a împușcat-o?Il voi îngropa de viu!

O i-au pe sus,fără să stau la discuții cu ea.Urc scările ca un tunet,trec prin toate camerele ca un tzunami,nimeni și nimic nu îmi stă în cale.

Rose incercă se se elibereze,mișcându-se în toate parțile posibile si imposibile.Eu nu mă supăr să-i văd fundul cum se clătină în fața mea,e o priveliște super frumoasă care ar merita pusă intr-o ramă de aur.