Sweetheart

†PROLOG†

Să tragi cu pistolul e ca și cum ai înota în larg.Încerci să înoți dar e în zadar.Simți cu apa te inundă iar cum ochii te ustură din cauza sării.Cum inima se rupe în mii de bucatii și trebuie cusută din nou de la zero.

Simți pe propria piele cum întreg cosmosul tău e acaparat de o negură cărnosă care pe zi ce trece e din ce în ce mai predominantă.

În secunda dinaite de a apăsa pe trăgaci și de a lăsa glonțul să părăsescă țeava incontrolabilă trebuie să ții piciorele bine înfipte în pământ,exact cu m-a invățat tata ,,căci niciodată nu se știe ce va urma în secunda următoare"cu umerii încovoiați gata pentru un atac sângeros.

În vreme ce alții i-au decizii.

Eu le nărui pe multe altele.

*

Mirosul de benzină îmi inundă nările.Simt cum intregul trup îmi este pictat de păcate.Păcate mult prea înfruptate din filme SF.Aș putea spune că sunt un întreg infern în dezlănțuire care nu are limite sau capete de sfârșit.

În jurul meu roiesc oamenii.Oamenii care sunt ca armele,odată ce le încarci,singura decizie de care ești în stare s-o iei este aceia de a trage ca un orb.

Păcate peste păcate.

Ațe peste ațe.

Inimi oprite peste inimi oprite.

Reguli încălcate.

Destine sfâșiate.

Nenumărate crime.

Un bărbat pe nume Dark.

Șapte propoziții 22 de cuvinte și o sumedenie de litere care pot garanta destinul spurcat al unui om,obligat de soartă care nu a știut să și planifice corect viitorul.

Adevărul este simplu,m-am încurcat în șirul vieții și nu mai știu cine sunt.

Nu mai am avut o vacanță de 2 ani.Muncă pe muncă și doar atât.De când tata a fost înlăturare de la conducerea mafiei iar eu am fost proclamat cap de mafie nimic și nimeni nu a mai fost la fel.

Mă hrăneam cu frică și cu teama oamenilor ca un monstru fără lăcaș.Toți oameni mă respectau ,,Seniore,mă bucur c-ați venit", ,,Lăsa-țil pe Senior mai în față,nu are timp să stea la coada asta infernală", ,,Mr. Armas,vă putem ajuta cu ceva?".

Uram și iubeam în același timp acest respect amator de care dădeau oameni dovadă când eram de față.

Mă simțeam bătrân când auzeam cuvâtul Senior sau Domnule Armas.Nu eram în Antichitate ci în Epoca Modernă unde oamenii vorbesc pe numele persoane respective,îmi place să mi-se spună Nico,Nicolas sau chiar Dark,de ce nu?

Mirosul de benzină încă îmi invadează căile repiratori.Un miros atânt de atroce încât aș puteam să-mi inchid ochii și să-mi imaginez cum înot în flăcările Iadului.

Mike Burnhouse,un bărbat atât de lași care nu știe ce e aceea demnitate și milostenia.Un deplorabil care m-a implorat să-i cruț viața,odată,care s-a dat pe lângă mine ca un șarpe cu clopoței și a uitat de unde a plecat.Are 35 de ani degeaba!A poluat planeta cu umbra și cu gravitația sa timp de atâțea ani.

Un cane che non merita pietà!¹

Astăzi,în schimb,a plătit cu propria viață.Probabil acum e doar o cenușă care va bântui pentru totdeauna Conacul Fall din Coasta de Vest a Americi de Nord.

Sufletul său avea să plângă în acea cenușă și să se roage să fie eliberat din acel calvar necruțător.Dar nimeni nu o să-l audă căci Dumnezeu nu întoarce capul după toți diavoli.Și-a facut-o cu mâna lui.