"Plimbându-mă printre ei,am observat cum nimeni nu mă recunoştea. Pentru ei,eram un simplu necunoscut,un simplu trecător. Probabil se gândeau de unde am venit,care îmi este viaţa şi care îmi este scopul. De ce am venit într-un oraş ca acesta,blestemat şi plin de gânduri rele."
Acestea erau gândurile lui David,trecând pe strada ce îi era atât de cunoscută. Cunoştea fiecare model al pavaşului,atunci când era mic ţopăind de pe o culoare pe alta,singur sau cu prietenii săi din acea vreme. Tot mergând cu paşi grei prin oraş,ajunge la locul unde totul pentru el a luat sfârşit în aceea zi. Amintirea acelui moment rămase veşnic în memoria lui,închizându-i inima pentru orice persoană şi arzându-i sufletul de fiecare dată când îşi amintea plânsul Elisei şi durerea din ochii ei în momentul impactului când sabia lui David înjunghie fragilul corp al fetei. De fiecare dată când închidea ochii,o vedea pe ea şi privirea dezamăgită,urmată de cuvintele "E în regulă" de parcă el făcuse o mică greşeală şi ea avea să se trezească a doua zi.
Iar pentru a putea să îşi ceară iertare de la aceasta aşa cum se cuvenea,David făcuse un pact cu unchiul său,care era un om ce folosea magia neagră,un pact să mai trăiască odată,de la vârsta de 16 ani. Atunci când începuse viaţa pe care o dusese,viaţa de care îi era ruşine,căci făcuse exact ceea ce credea că nu va face vreodată. Era dezamăgit de propriile alegeri şi întorsăturile situaţiilor,aşa că a făcut pactul. Însă lui David nu i se spusese totul. Nu ştiuse că nimeni nu îşi va aminti de el şi că va apărea acolo drept un călător. De aceea,rănile sufletului deveniseră şi mai adânci când îi văzuseră pe părinţii lui,cărora le dusese dorul,iar aceştia pur şi simplu l-au considerat nebun şi l-au dus medicului oraşului. Cu lacrimi în ochi,acesta îi privea cum se îndepărtau,pentru a doua oară,ştiind că nici de această dată nu aveau să se întoarcă. Realizând care era pactul,obiectivul lui era să nu o întâlnească niciodată pe Elisa sau să o ocolească pe cât posibil. Ştia că atâta timp cât el va sta departe de ea,va fi în siguranţă. El era pericolul ei.
Însă soarta nu a ţinut cu el. Trei ani mai târziu,când a întâlnit-o,inima lui păruse a se fi oprit pentru o secundă. Primul impuls fusese de a fugi către ea,să o ia în braţe şi să îi inhaleze parfumul de care îi era atât de dor. Să o strângă atât de tare în braţe,încât toate lacrimile să i se epuizeze,odihnindu-şi capul pe creştetul ei. Dar strânse din pumni şi se întoarse cu spatele,pentru a opri orice stupiditate îi trecea prin cap. Însă pentru ea,treaba stătea altfel. Îi atrăsese atenţia băiatul înalt şi bine proporţionat,cu păr brunet şi ochi albaştri ca oceanul,pe care îl văzuse de câteva ori prin oraş. Nu avea idee cine era,misterul atrăgând-o mai mult.
Elisa era foarte nedumerită de ce acesta o alunga de fiecare dată. Mereu refuza să îi vorbească.
"Măcar spune-mi numele tău."
"O să scap de tine după ce fac asta?"
"Normal că nu." Băiatul plecase,ea regretând imediat cele spuse. "Glumeam,n-o să te mai deranjez. Doar spune-mi numele tău. Atât. "
"David."
Dar totuşi se întâlneau întâmplător din ce în ce mai des,fata vorbind cu el de fiecare dată. El însă când se uita la ea o vedea pe fata plină de sânge care murise în braţele acestuia. Încetul cu încetul,Elisa reuşise să afle câte ceva despre el. Totuşi, nu ştia de ce se comporta aşa rece cu cei din jurul lui. Nu reuşise în 2 ani să înţeleagă comportamentul lui. Cu siguranţă era legat de trecut,un lucru despre care a refuzat întotdeauna să vorbească. Toate aceste lucruri au făcut-o să vrea să îl cunoască din ce în ce mai mult şi să se ataşeze de el.
Planul original al lui David eşuase. Elisa venea mereu la el şi acesta îşi dăduse seama de ataşamentul pe care fata îl prinsese prin toate destăinurile pe care ea i le făcea. Erau lucrurile de care ştia şi în viaţa trecută. Erau toate problemele şi grijile ei. Însă toate astea trebuiau să înceteze.
"Nu ai pe altcineva care să îţi asculte poveştile? Ţi se pare că eu lucrez în psihologie sau ceva? Sau că măcar sunt prietenul tău? Nu îmi pasă de tot ceea ce faci sau de problemele de familie." Se răsti David la ea. Ştia că ea era o persoană sensibilă şi că acele cuvinte o vor răni,însă era şi singura modalitate prin care să o facă să plece. Dacă îl ura,totul era rezolvat. Cumva, dacă ea avea să îl urască,el s-ar simţi mai uşurat în legătură cu greşeala făcută. Ochii ei se umplură cu lacrimi şi doar plecase de acolo.
Din acea zi,Elisa nu mai merse la el,însă în fiecare zi îl observa. Şi observase şi când acesta făcuse rost de o sabie şi plecase către castel. Încercase să îl prindă din urmă şi totul era la limită. David, ameninţându-l cu sabia pe vrăjitorul palatului,care urma să fie moştenitorul tronului în scurt timp şi Elisa,implorându-l să nu o facă.
"David,nu va ieşi nimic bun din asta. Este vrăjitorul,om al palatului şi viitor moştenitor. Ai fi prins imediat de către gărzi,de ce ai vrea să ajungi la închisoare? Habar nu am cine eşti,însă nu pari omul care să îşi păteze mâinile cu sânge. Eşti un om bun,am văzut. Salvezi până şi cel mai inutil animal şi ajuţi orice nevoiaş. " David izbucni într-un râs trist,urmat de lacrimi.
"Exact,habar nu ai cine sunt. Mâinile mele sunt pline cu sânge,sufletul mi-e încărcat de moartea ta. Destinul tău a fost încheiat de către mine,cu aceeaşi sabie pe care el o are în mână. Figura ta din acel moment încă mă bântuie,pentru că,o,doamne,cât te iubeam. Nu voi înţelege niciodată cum am fost convins să te ucid,la fel cum nu înţeleg ultimele cuvinte spuse atunci. 'E în regulă',cum ar putea fi în regulă faptul că ai fost ucisă de către cel care te iubea cel mai mult sau cum aş putea fi eu în regulă cu tine stingându-te în braţele mele,eu fiind autorul acelei poveşti? El mi-a promis că îmi va oferi o nouă viaţă,o viaţă în care aveam să regret şi să te protejez şi uite unde am ajuns. Ce a spus că îmi va oferi nu seamănă deloc cu ceea ce am primit,iar acum ticălosul urmează să îmi fure tronul ce mi se cuvenea. "
Cu acestea fiind spuse,David îi tăie gâtul celui ce cândva era unchiul lui. Elisa stătea undeva pe jos,încercând să înţeleagă ceea ce se întâmplase. El veni la ea,luând-o în braţe şi plângând,ea spulberându-se încet din braţele lui.
