Ares ASKIN

Capitolul VII

Așteptam ca toată lumea sa se pună in mișcare , apoi încerc sa ma deplasez si eu spre masa , dar piciorul drept îmi aluneca , dezechilibrandu-ma . Mâna ce îmi susținea talia , ma trage repede , redresandu-ma , de parca nu s-ar fi întâmplat nimic . In treacăt ma prind de mâna lui rece , expirând profund .
Rușinată ca probabil Ares rade in sinea sa de incapacitățile mele , mai fac un pas având grija sa îmi păstrez echilibrul .
Avansează împreuna cu mine pana in dreptul scăunelor . Își păstrează o mâna pe talia mea , de parca as putea fugi undeva pe tocurile astea , iar cu cealaltă trage scaunul din dreapta capătului mesei . Ma așez zâmbind strâmb si răsuflu subtil usurata când îmi pot relaxa puțin picioarele . Degetele ma ustura , iar călcâiul simt cum sângerează .
Aproape ca ma înec cu aer când simt cum pieptul meu rămâne blocat intre rochie si scaun . Sânii îmi sunt atât de strânși , încât probabil urmele nu se vor duce pana mâine . Desigur , toate pentru a oferi o imagine excelenta a logodnicei celui mai bogat tip din oraș .

- Askin , se pare ca nu mai ești motivul principal de bârfa .începe o femeie roșcata a care-i buze vișinii acre ma fac sa înghit in sec .

- Nu ma îndoiesc ca ma pot baza fără probleme pe confidențialitatea voastră . Am dori ca presa sa nu știe prea multe despre relația noastră . Mai ales despre ea ... se bagă in conversație Ares înainte de a le face semn ospătarilor sa umple paharele .

Simt cum toate privirile sunt ațintite spre noi , așa ca atunci când ospătarul vrea sa îmi toarne vinul in pahar , îl resping politicos .
Îmi ridic privirea spre persoana din fata mea și bărbatul in sacou albastru deschis își ia repede ochii de pe mine și se întoarce spre femeia de lângă el .
Oh Dumnezeule !

- Totuși nu înțeleg . De ce ai vrea sa ascunzi o asemenea bijuterie ? întreabă alt bărbat care pare mai in vârsta decât Ares . Parul lui blond este dat pe spate , iar doi dintre nasturi de la cămașă ii sunt descheiați.

- Nu știam ca trebuie sa îmi justific acțiunile in fata ta , Daniel . aceste cuvinte au fost rostite mai mult ca un advertisment .

- Desigur . Desigur . raspunde bărbatul înapoi pe un ton slab , pierzându-și tot avantul .

- Vom bea in cinstea voastră ! ridica paharul o bruneta care are parul prins in coc . Codița de la ochi are o lungime atât de mare încât e foarte aproape de ureche .

Toată lumea ridica paharele pline , inclusiv Askin si ciocnesc zâmbind . Îmi torn apa in pahar simțind cum toată fata îmi arde . Nu m-as putea integra intr-un asemenea grup nici in cele mai bune scenarii ale mele .

- In ce domeniu lucrezi ? ma întreabă o voce pițigăiată a unei alte femei îmbrăcată intr-un costum negru sofisticat cu multe pietre strălucitoare .

- Studiez arhitectura . răspund simplu zâmbind .

- Oh , acum se explica aceasta conexiune dintre voi . continua femeia sa vorbească in timp ce toți ceilalți ma priveau parca batjocoritor .

Deci ei credeau ca Ares a avut vreo contribuție in educația mea ? De ce ma uimește ?

- Si cum ai reușit sa îl ții lângă tine ? Cred ca toată lumea se întreabă asta . o noua întrebare adresată de alta doamna , trezește zâmbetele sarcastice ale bărbaților prezenți .

Ok , discuția asta deviază prea mult ...

- De ce ar vrea sa plece de lângă mine ? Nu am dreptate , Ares ? după ce ii rostesc numele mic  , îmi întorc capul spre el , susținându-mi bărbia in podul palmei . Observ cum toate zâmbetele seaca din expresivitate .