Cele doua cafele pe care băusem după ce venisem de la lucru nu ma ținura treaza destul cât sa învăț toată materia pentru examenul de astăzi . Din vina celor doua ore de somn , corpul meu se transformase intr-o leguma . Aveam ochii roșii , iar anticearcănul nu își făcea prea bine treaba . Încerc sa ma aranjez când mai bine cu putința pentru a nu da impresia ca sunt consumată de toate responsabilitățile din jurul meu.
Mi-am luat o pereche de blugi negri , o cămașă albastra deschisă , câteva accesorii care îmi dădeau un aer mai oficial și o pereche de ghetuțe de lac împrumutate desigur de la Alexa .
- Ne duce Trevor ! spune rujandu-se in fata oglinzii din hol .
- Minunat ! Și așa suntem in întârziere ! îmi prind parul intr-un coc dezordonat și deschis usa.
In acel moment lângă trotuar parcase un Porche negru , iar din el coborâse Trevor . Avea o pereche de ochelari de soare , mâinile băgate adânc in buzunarele blugilor și un zâmbet larg.
Iar își schimbase mașina !
- Neața fetelor !
Alexa trece pe lângă mine și ajunge intr-o clipita in brațele lui . Încui usa , o verific și ma grăbesc sa urc in mașina . Drumul spre universitate a fost parțial liniștit . Prin parțial ma refer la primele cinci minute cât Alexa își ținuse gura închisă .
Intr-un timp de zece minute am fost părtașa la dulcegariile lor , sa nu mai pomenesc de felul in care se țineau de mâna pe schimbătorul de viteze .
Când oprise mașina , nu mai așteptasem nicio secunda și ieșisem ca arsa de acolo . Intrasem in universitate mai mult alergând pentru ca examenul meu începuse de câteva minute.
Ajunsă in fata sălii , respir adânc încercând sa inventez o scuza buna , deși singurul lucru la care ma puteam concentra erau genunchii mei care nu se mai opreau din tremurat .
Deschid ușa pregătită sa îmi cer iertare pentru întârziere , dar mi-o inchid repede când văd ca sala e goală . Ies din sala , mai verific încă o data numele ei , apoi orarul .
Unde e toată lumea ?
Ii trimit mesaj unei colege de grupa , iar in câteva minute ma informează ca sunt intr-o sala multimedia de la etajul doi .
Urc in graba , întârziind deja zece minute , apoi bat la usa acum fiind puțin mai liniștita . Teoretic examenul e anulat dacă clasa mea e aici .
Deschid usa și ma scuz , primind o scuturătura lenta de cap din partea profesorul care îmi indica sa ma așez pe un scaun .
Asezandu-ma îmi dau seama ca prezentarea încă nu a început așa ca nu am pierdut ceva important .
- Cu toți va întrebați de ce sunteți aici , și uite aici răspunsul . Un vechi prieten a avut deosebita plăcere sa vina aici și sa va vorbească despre cariera de arhitect .
Toată privirile s-au mutat de pe profesor pe bărbatul in costum albastru închis . Imediat l-am recunoscut , ochii , sprâncenele , maxilarul , parul... Askin !
Un șuvoi de șușoteli curge timp in care cei doi își strâng mâna respectuos .
- Buna ziua ! Ma numesc Ares Askin și astăzi sunt aici pentru a va prezenta etapele prin care veți trece ca arhitect .
Atmosfera era destul de plictisitoare mai ales ca stăteam prin spate , iar in fata mea se așezase un timp cu un cap mai mare decât mine . Începuse sa explice ca își crease un program specific in care participase la mai multe cursuri din diferite orașe . Cu o mana sprijinita , incerc sa ascult ce spune pana cand pleoapele imi cad . Ii auzeam vocea in surdina pana la un moment dat cand se estompase . Somnul mi-a fost distras de colegele mele care îmi dădeau coate subtil , zâmbind tâmp la tipul in sacou din fata noastră .
DU LÄSER
Ares ASKIN
Romantik" E un tip atât de sobru , mândru , plin de aroganta ,care împraștie cuțite in jurul lui . Sunt sigura ca in inima lui înghețată nu este pic de speranta, de lumina . Trăiește intr-un întuneric deplin , este sadic și totuși este împăcat cu sine . N...
