„ Mă numesc Harry, Harry Styles.” avea un accent britanic foarte pronunțat.
Deșii eu eram tot din Anglia, nu aveam asa un accent puternic ca el.
Oricine m-ar fi auzit, ar fi crezut că sunt o americancă pierdută prin Anglia. Anglia, fostul meu cămin... Gândindu-mă la Anglia, parcă am simțit un fior.
Harry.. Harry era înalt. Pot zice că avea în jur e 1,83, dacă nu mă înșel. Era cu o frunte mai înalt ca mine.
„ Pot să aflu numele tău?” m-a întrebat Harry.
„ Georgia Lawrence. ” i-am răspuns eu timidă, parcă fermecată de tânărul înalt cu ochii verzi și părul creț.
„ Dacă îmi permiți.. te invit la o plimbare! ” zise el întinzându-mi mâna.
L-am luat de braț și am ieșit pe punte.
Era liniște. Într-un colț mai vedeai câte un cuplu fericit sărutânduse sau copii care alergau, deșii era trecut de ora de culcare.
„ Deci Georgia.. de ce plângi pe holuri și nu iei cina ca oamenii normali?” mă întrebase Harry râzând.
„ Consider nepoliticos să mă întrebi așa ceva. Nu mă cunoști. Nu îți permit asta. Și totuși, cine vorbește! Tu ești cel care abia la ora asta iasă din cameră, cina e deja gata, unde mergeai? ”
Deșii nu m-am uitat la el, am simțit că oarecum râdea.
„ Sunt oarecum un întârziat, dar.. nimeni nu mă așteaptă, deci nu am de ce să întârzii.” puteam să simt o oarecare tristețe în vocea lui odată cu aceste cuvinte.
„ Nimeni nu te așteaptă? Uau.. ce pot spune.. Ești tânăr, frumos, sigur te așteaptă cineva.”
„ Acum rândul tău! ”
„ Mama s-a logodit cu un bogătaș în seara asta. S-a logodit pentru bani. Tatăl meu abia a murit de 2 luni. Înțelegi acum de ce plângeam ?”
A fost un minut de liniște între noi. Harry își căuta cuvintele.
„ Îmi pare sincer rău. Uite... știu cum e! Mama nu a fost niciodată căsătorită cu tata. De când am terminat școala nu am mai vorbit cu ei. Tata a murit și mi-a lăsat mie tot.
M-am uitat la el, cum era îmbrăcat. Materialul hainelor era unul scump.
„ Deci ești singur aici?” l-am întrebat.
„ Da,” a răspuns el scurt, „te conduc la camera ta?” m-a întrebat.
„ Nu e nevoie, mulțumesc.” i-am răspuns politicos.
„ Sper să ne mai vedem! A fost o plăcere să te cunosc, Georgia!” a zis Harry.
