4

97 1 0
                                    

Ma intorsesem in Romania . Din nou , urmau concertele. Doua concerte rock , una dupa alta . Inca imi amintesc oerfect cum ma implora Oliver sa vin . Nu fusese cine stie ce . Ne adunasem mai multi , foarte aproape de scena . Oliver tot incerca sa se bage in seama , insa il ignoram in mare parte . Ma imbatasem din nou.El statea cu Zoe , iar eu stateam mai mult singura .

La sfarsit , s-a oferit sa ne conduca pe mine si pe Zoe pana acasa, tinand cont ca eu dormeam la ea . Ne plimbam , in timp ce ea era cu mult in fata noastra , dandu-se pe longboard-ul lui . Nu aveam ce vorbi . Era liniste si era frig , insa nu ma deranja . Oliver ne-a intrebat daca ne era frig , voia sa para un gentleman, dandu-i uneia dintre noi bluza lui . Eu nu am vrut-o , asa ca i-am zis , pur si simplu, ca nu imi era frig , iar el i-a dat-o lui Zoe. Cand am ajuns , ne-a imbratisat si a plecat si el inspre casa . Seara s-a terminat cu unul dintre cele mai ciudate lucruri auzite vreodata.

- Lori, cred ca il plac pe Oliver .

Aceasta era Zoe . Doamne ajuta , putea sa mi-l ia , in sfarsit de pe cap .

La concertul de urmatoarea zi nu am fost , dar nici nu am pierdut nimic , mai erau , oricum , doua concerte , pana sa se termine vara si sa ne pregatim incetul cu incetul de scoala .

La penultimul concert , o saptamana sau doua mai tarziu, ma imbatasem cam tare . Eram eu , Mike , Chris , si alti trei baieti , care in care ramasesera la mine pana dimineata . Ai mei erau in alt oras , iar ei , cu exceptia lui Mike , ramasesera la mine , si mai erau si Oliver si Zoe ,careia ii trecuse deja de el . Revenind , la penultimul concert le pierdusem pe Jess, Zoe , Brook si Tara . Ma imbatasem atat de rau , incat , stand la bazinul parasit , stateam cu capul pe Mike , plangand in soapta . Povesteam despre viata , oameni si iubire, fara macar a fi constienta . Toti ceilalti , cu exceptia lui Mike , din nou , m-au condus pana acasa , pe jos , tinand cont ca ploua, eu eram praf si pana la casa mea erau sapte statii. Din prima jumatate de statie , eram deja uzi leoarca, dar chiar nu ne mai pasa niciunuia. Am ras, si mai apoi, eu am incercat sa ii fac o farsa la telefon lui Richard, insa fara efect, el era prea adormit pentru a comunica.

Urmatoarele zile incepusem sa ies mai des cu ei, insa si cu fetele, urma ultimul eveniment din vara aceea, un gen de festival, undeva intr-un satuc, pe langa oras. La inceput nu ne gaseam sofer, insa pana la urma am ajuns sa ne duca mama, care urma sa ramana si ea cu noi.

La inceput era plictisitor, mult prea multa lumina, putini oameni , muzica se oprea din cinci in cinci minute, insa cu venirea serii, atmosfera incepea sa se schimbe. Toate eram in continua miscare, cand dansam in fata scenei,cand ne zbenguiam prin spate, cand eram la masa, cand eram pe plaja. Toate luminile orbitoare ce iti dadeau acea senzatia extraordinara ma faceau sa uit de tot,si sa ma simt , spre suprinderea mea, bine. Cunoscusem o multime de oameni noi,iara mama isi petrecuse intreaga seara stand la o masa, de una singura. Mi se facu mila de ea, asa ca din cand in cand mergeam sa stau cu ea, desi eram destul de ametita .

- Eu stiu si ca ai fumat,stiu tot , mi-a murmurat ea la un moment dat .

- Da eu nu beau,mama. Stii ca am limite. i-am aruncat eu .

- Da, da, cum sa nu stiu . mi-a raspuns ea , foarte ironic .

Mi-am petrecut o ora pe plaja, pentru ca starile mele isi faceau din nou efectul, iar eu plangeam, vorbind la telefon cu Mike si Chris, dupa ce vorbisem si cu Hope . Mama imi aduse o punga de pufuleti, pe care i-am mancat uitandu-ma la reflectia luminilor in apa limpede si linistita.

- Esti atat de linistita, dar totusi atat de singura. continuam eu sa ii spun apei, de fapt , vorbeam singura. Cum se face ca esti singura? Esti speciala. Nu ti-a mai zis nimeni, atatia oameni ti-au trecut malul, si tu esti inca singura. Soarele te incalzeste, dar niciodata nu te face sa te arzi, nu exista acea flacara. Ploaia te umple, dar niciodata nu iti umple complet golul din suflet. De ce esti inca singura?

Albastre flori de aprilie/// in curs de editareWhere stories live. Discover now