BISERICA DE DEMONI

Vrajitoarei ii este frica de viitorul unui muritor

Hey scuze ca am intarziat cu acest capitol dar am mai avut nevoie de o zi pentru terminarea lui. Dar totusi iata-l:

——————————————————————————————————————————————————Vrajitoarea a spus in soapta "ce??" apoi s-a uitat la mine de parca as fi un ucigas in serie si as fi castigat Premiul Nobel pentru Pace.

-Ce s-a intamplat Rahila?

-Nimic. Inca. Nimic inca. Dar... Dar se va. Se va intampla. Ceva. Candva!

-Ma sperii Rahila.

-Eu te sperii pe tine si viitorul tau pe mine.

Sangele a inceput sa-mi fiarba, apoi a inghetat. Cand s-a produs (in mintea mea) socul acela termic am spus ( defapt cred ca am tipat) de parca as fi fost strans de gat:

-E ceva grav?????

-Nu. Inca nu.

-Dar...se...?

-Da.

-Ce?

-Ceva.

-Rau?

-Da.

-Cum?

-Simplu.

-Cand?

-Peste...

-O...

-Saptamana...

-Nuu...!

-Da...

-Ba nu!

-Din...

-Pacate?...

-Da... .

-Offff... .

-Na...

-Nu se...

-Ba...

-Dar ce?...

-Nu pot...

-De ce?...

-O sa...

-Ba nu. ...

-Da...

-Ba nu... .

-Ba...

Apoi am inceput sa tip la ea ca nu si nu si nu.

-Daca...

-Zi...

-Daca spui tu...

-Zi odata ca simt ca imi plesneste o vena la cap.

-E de la...viitor.

-Zi. Am spus eu de parca as fi avut gloante de plumb in cuvinte.

-Pai...

-Niciun "pai..."

-Mi-e frica. ...

-De ce?

-Pentru ca...

-Zi mai repede ca o sa iti fie si mai frica daca ma mai amani!

-De c...

-Am mii de motive sa iti dau

-Car...

-Zi odata. Am urlat la diavolita in chip de om.

In clipa aceea am vazut focul din ochii ei si cand si-a deschis gura am vazut acelasi foc in cuvinte, numai ca acele cuvinte ardeau mai tare decat privirea fiindu-mi adreasate direct si primite de dobitocul de mine:

-Stai calm ca imediat pun o vraja pe tine si numai te vad maine-poimaine in cutia de lemn. Ia vezi-ti de lungul nasului.

Eu m-am mai domolit dar tot vroiam sa-mi aflu viitorul, asa ca i-am spus ca un caine domolit putin de stapan:

-Te rog frumos, ca vad ca cu tipete nu merge, sa-mi spui odata viitorul.

-Stai calm. Totul la timpul lui.

Dupa un moment in care mi-am limpezit mintea i-am spus vrajitoarei linistit dar in acelasi timp revoltat:

-Daca tot ma ameninti tu cu vrajile, fa tu ceva, o vraja ceva, o licoare ceva, orice pentru a veni timpul ala nenorocit in care imi spui viitorul ala nenorocit, la naiba!

-Ehei! Masoara-ti cuvintele. Nu ma enerva ca...

-Ca ce?... Daca esti o vrajitoare asa de priceputa de ce nu-mi spui viitorul?

-Pentru... ca...

-Nu te mai balbai si spune-mi odata viitorul ca fac ca toti...offf... .

-Ti l-as spune dar...

-Dar ce? Spune odataaa...am urlat eu de parca eram chinuit de demoni.

-Potoleste-te ca ti-l spun, nu mai tipa.

-Zi odata ca fac un atac de cord!

-O sa ti-l spun...

-Atunci spune!

-Ti-l spun dar...

-Dar...nimic!

-Pai...

-Niciun "pai..."

-Atu...

-Nimic!

-..........

-Niciun "atunci...", niciun "pai...", niciun "dar...", Nimic!

-D...

-Darurile la sfarsit asa cum ai spus! Am raspuns eu simtind ca imi plesneste o vena la tampla.

-Bi...

-Niciun "bi..."

-Tu macar ma asculti? A intrebat vrajitoarea inghetandu-mi glasul.

-Dar...tu...

-Niciun "dar..". Darurile la sfarsit. A spus diavolita cu o voce de gheata.

-B..i..n..e.. . N..u..m..a..i.. .

-Numai ce? A tipat vrajitoarea.

-P..o..t.. v..o..r..b..i..?

-Poftim glasul tau de privighe-cioara.

-Bine. 1. Puteai sa imi dai glasul inapoi mai repede sa nu ma mai chinui si 2. Spune-mi mai repede viitorul ala nenorocit.

-1. Vroiam sa vezi si tu cum e si 2. Ok dar sa nu iti vina rau.

-1. Da-l na...incolo de 1 si 2. Te asigur ca nu.

-Bine...

-...Asteeept...

-Adevarul e ca...

——————————————————————————————————————————————————

Hey! Iata capitolul 3. Daca va place nu uitati sa adaugati in biblioteca, sa ma urmariti, sa dati un vot si chiar si un comentariu (pana si de ala de "nu-i bine")