Îmi arde raiul

capitolul 37

 

     ATMOSFERA ÎN MAȘINĂ e tensionată.

     Nu ne spunem nimic tot drumul până acolo, în timp ce în fundal se aude o baladă rock care mai degrabă ar trebui să te întristeze. Singurul lucru pe care pe mine mă face să-l gândesc e cum ar fi să fac dragoste cu Jayden pe o melodie în care acordurile de chitară se aud în urechi ca niște sulițe, exact ca cele din stomac pe care mi le-ar putea provoca el. Isuse, revino-ți!

     Mă duce la un supermarket mare de unde îmi umplu un cărucior cu mâncare. Stă în spatele meu în tot timpul ăsta și îl simt cum îmi explorează trupul cu ochii. Știu că se uită la sânii mei, știu că îmi studiază fundul și picioarele, deși nici măcar nu-l pot vedea. Stă în spatele meu de parcă ar fi un bodyguard și mă simt protejată așa. La un moment dat, un tip cu păr nisipiu și cu niște gropițe adorabile vine pe raionul pe care suntem. Se oprește în dreptul unor sticle de suc și îmi aruncă câteva ocheade, pe care eu le înregistrez. Pleacă de acolo, iar în timp ce trece și în timp ce eu împing căruciorul, mă privește și mai atent și îmi aruncă un zâmbet cu dinții perfecți. Cred că a purtat aparat dentar sau ceva în gen. Colțurile buzelor îmi zvâcnesc ușor, iar apoi simt cum cineva mă ia de mână.

    — Ce faci, iubito?

    Degetele lui Jayden se împletesc cu ale mele și-l privește pe tip, în timp ce eu nici măcar nu-l mai văd trecând de noi. Simt un fior în stomac, pe care nu ar trebui să-l simt, la cât de mult mă enervează fix în momentul ăsta.

    Îmi deschid gura, iar apoi o închid la loc.

    — Pe bune?! Iubito? scâșnesc din dinți. Tu nu ești sănătos?

Încerc să îmi desprind palma de a lui, dar nu mă lasă.

— Ce tot faci?

— Te țin de mână.

— Vrei să încetezi? Tipul era chiar ok! Nu ai niciun drept să-mi spui așa când ți se năzare ție! Nici măcar nu știu dacă ne putem numi prieteni, iar ultima dată când am verificat, ți-era prea frică ca să te îndrăgostești.

Mă privește gol, dar știu sigur că l-am rănit în orgoliu după mica licărire amenințătoare din ochi.

Îmi ia palma și-mi privește urmele lăsate de unghii.

— Victoria..., spune șovăind.

— Alo, vorbeam de altceva!

— De ce încă continui cu astea?

Îmi dau ochii peste cap și îmi smucesc palma dintre mâinile lui.

— Ugh, ești imposibil! împing căruciorul mai departe. Tipul era chiar ok! repet ce am spus mai devreme.

Și chiar așa era. Nu e o minciună, dar de data asta n-o spun sută la sută din frustrare, pentru că am pierdut o potențială șansă cu un tip drăguț, ci ca să-l fac mai mult pe el gelos. Nu-mi pasă cu adevărat de tip.

Mergem la stânga și dăm din nou de băiat. Stă cu spatele la noi și citește niște etichete de pe niște băuturi alcoolice. Deci probabil că are mai mult de 21 de ani. Simt un ghem de nervi în suflet. Jayden nu vrea nimic, dar pare că vrea totul.

Mă uit la el, iar el mă privește pe sub sprâncene. O iau nervoasă în zona unde e tipul, ca să privesc băuturile alcoolice. Deși nu am vârsta necesară ca să-mi cumpăr alcool, de fiecare dată când merg la un magazin mare, îmi place să mă uit la tipurile de băutură, la combinațiile de alcool și fructe, la sticlele colorate și cu modele complicate, pline de lichid acidulat și arzător. În timp ce mă uit la niște doze colorate cu votcă și mango, simt cum ceva se lovește de căruciorul meu.