Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

Oaspeții

- A spus că trebuie să ne întoarcem înapoi în câteva săptămâni, mă informează Carmina posacă. Și vrea să rămân acolo până la nuntă. Îți dai seama?? Simt că înebunesc dacă mă mai întorc la Curte, Lizzy!

Ar trebui să am cel puțin o expresie serioasă, dar nu-mi pot stăpâni un zâmbet prostesc de bucurie.

Am plecat abia de câteva ore și deja aștept să mă întorc, pentru că mi-e dor de Richard.

- Nu e nevoie să rânjești așa la mine! Știu că pentru tine viața e foarte roz, dar arată puțină compasiune pentru viitorul meu sumbru, te rog.

O privesc nedumerită.

- Ce e cu tine? Erai destul de împăcată cu situația.

- Ce e cu mine? V-am văzut ieri, după ce am venit de la club, știi? Am intrat încet în coridor și nu m-ați observat.

- Oh!

- Tu mâncai turtă dulce cocoțată în pat, iar Richard îți spunea glume și te masa pe spate. Îmi dau seama că eu n-o să am parte niciodată de asta...

- Carmina, îmi pare rău!

- Nu, nu trebuie să-ți pară, mă asigură cu un zâmbet trist. Mă bucur foarte mult pentru voi. Richard merita să fie fericit în sfârșit, și tu la fel.

Mă mângâie pe umăr afectuos, deși zâmbetul ei îmi rupe sufletul.

- Pur și simplu nu toate avem parte de prințul din povești, Lizzy. E în regulă. Alte femei au viața mult mai grea.

- Asta așa e, spun vag. Știi, mă gândesc că dacă i-ai spune lui Richard toată situația...

- Nu! mă oprește brusc. Nu vreau compasiunea nimănui, Lizzy. Mi-ai promis să nu spui, îți amintești? Lasă-mă să-mi păstrez măcar puțina demnitate pe care o am. Richard nu e Dumnezeu, să știi. Și nu are nicio datorie față de mine.

- Așa e, dar știu că ține foarte mult la tine.

- Crezi? mă întreabă sceptică. M-a salutat foarte rece la plecare.

- Asta pentru că i-ai spus că iubești banii lui Frances. Nu i-a plăcut deloc răspunsul tău, Carmina. Cred că e foarte dezamăgit.

- Păi, prefer dezamăgirea în locul milei, mă asigură sec.

La asta nu mai am nimic de spus. Lord Hector Bradon are o mândrie nobiliară pe care Carmina a moștenit-o fără doar și poate. Niciunul nu vrea să pară sărac. Niciunul nu vrea să fie compătimit.

*****

- Cum se simte Carmina? întreabă tata într-o doară, la masa de seară. Îi place să stea la Curte?

- Nu se omoară după Frances, îi răspund cu o grimasă. Dar face față situației foarte bine. A fost cu el la club, i-a cunoscut asociații și familia... se comportă ca o logodnică exemplară.

- Foarte bine! aprobă tata cu satisfacție. E o fată foarte bună, biata Carmina. Ar trebui să iei exemplul ei, Eliza.

Simt că discuția merge rapid într-o direcție alunecoasă, și sper că nu încep să mă înroșesc la față.

- La ce te referi? Crezi că ar trebui să mă căsătoresc?

Tata dă din cap aprobator.

- După ce se mărită Carmina, chiar nu știu cu ce-o să-ți mai ocupi timpul. O gospodărie și câțiva copii te-ar ține ocupată. Și în plus, casa asta e mult prea goală. Ar trebui să am niște nepoți pe aici, făcând gălăgie.