Aburul ardeilor copți îmi umezește nasul. Probabil că miros îngrozitor a bucătărie și a legume coapte, dar îmi dau toate silințele s-o îmbunez pe Carmina în seara asta.
Cuțitul lui Millie lovește ritmic bucata de lemn pe care mărunțește ceapa, întețindu-mi durerea stranie dintre tâmple.
- Oi fi eu fără școală, mormăie la mine cu năduf, da' îmi dau seama când cineva se îmbolnăvește de prea mult lucru!
Îmi vâr sub baticul gros o șuviță de păr aburit, căutând pe poliță cutia cu sare.
- Să înțeleg că te referi la mine? întreb zâmbind obosită.
- Da' la cine aș putea să mă refer??
- Millie, știi foarte bine că îmi place să gătesc.
- Da' nu-i nevoie să lucrezi zi și noapte ca o slugă, domnișoară!
Oftez, lăsând-o să bombănească în continuare. Ce ar trebui să fac? Să stau toată ziua în camera mea, brodând și lăsând gândurile să mă consume?
În bucătărie cel puțin mă simt utilă. Simt că fac ceva care contează, chiar dacă e vorba de o banală supă de dovleac sau o pâine proaspătă.
Și oricum, astăzi îmi dau cu adevărat silința, pentru că am reușit- probabil pentru prima oară în viața noastră- să o supăr atât de rău pe Carmina încât nu-mi mai răspunde la scrisori.
Ar trebui să-ți fie rușine, asta e tot ce mi-a răspuns la scrisoarea în care îi explicam de ce am plecat de la Curte. După care... nu s-a mai obosit să scrie nici măcar atât.
Așa că pregătesc de dimineață tot arsenalul: supă de roșii cu pâine prăjită, cartofi copți în unt aromat, ciuperci de pădure în sos de smântână și budincă de vișine- cu alte cuvinte, toate felurile ei preferate.
Pentru că lord Bradon și fiica lui "ne onorează cu prezența la cină", așa cum a binevoit tata să mă anunțe foarte pompos.
- Sosul e gata, îi spun lui Millie, îndreptându-mi spatele înțepenit. Și supa la fel. Mai trebuie doar să pui budinca la cuptor și să prăjești pâinea pe plită. Mi-ai pregătit baia? Merg să mă spăl înainte să sosească oaspeții!
Millie pare extrem de ușurată să mă vadă dispărută din bucătărie, iar părul meu îmbâcsit de miros are nevoie de o curățare urgentă.
Mă scufund în cada plină, lăsând pentru o clipă gândurile să-mi zboare înapoi, la băile de la Curte, care aveau permanent apă fierbinte și robineți. Ce lux! Mi-aș dori să avem o asemenea instalație, dar banii Conacului se împuținează vizibil. Nici măcar nu știu dacă vom ieși cu bine din iarna asta...
Mă rog, n-am timp de asemenea gânduri înainte de sosirea Carminei.
*****
Ce încântătoare sunt mesele luate cu doi tați bătrâni și cu o prietenă supărată!
Tata și lord Hector au vorbit toată seara despre moșii, despre prețul cerealelor, noua regină și nunta Carminei.
Noi, pe de altă parte, ne-am holbat la platourile cu mâncare, binevoind să spunem din când în când "mda" și "îhâm" la conversația lor.
Nu că n-aș avea ce vorbi, dar Carmina are privirea ei de zile proaste și prefer să aștept până se termină cina ca să o pot invita în bibliotecă.
- Deci? o întreb în sfârșit, când bărbații se ridică de la masă. Ai de gând să vorbești, sau ai venit doar să te uiți?
- Mă uit! Nu te-am mai văzut de mult... de când m-ai lăsat baltă la Curte, dacă- mi amintesc bine.
DU LIEST GERADE
Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"
Romantik- Un sigur strigăt și ești moartă, îmi șoptește cu asprime vocea joasă, amenințătoare. Un hohot nebun de râs îmi urcă în gât, în timp ce mă sprijinesc moale de peretele rece din spatele meu. - Eram deja moartă, răspund cu o veselie sadică, arătând...
