Dezamăgiri și pete de sange

Capitolul 8

Întregul drum a fost apăsător, atât pentru Ana și Max, cât și pentru oamenii acestuia. Nimeni nu îndrăznea să spună ceva de frică să nu le sară unul dintre ei la gât. Nu le era frică de femeie, însă le era frică de șeful lor. A demonstrat tuturor de ce era în stare să facă pentru necunoscuta ce se afla cu ei în autovehicul și nici unul dintre ei nu era pregătit să-și piardă viața doar pentru că au încercat să destindă atmosfera.

Aveau impresia că șeful lor era mai tensionat acum că au găsit-o pe femeie, decât atunci când au plecat în căutarea ei și nu înțelegeau de ce. Priveau pe furiș, când la unul, când la celălalt și nu știau ce ar putea să facă ca să-i scoată din starea aceea.

— Ce ai de gând să faci cu mine, pentru că am înțeles că n-ai să-mi dai drumul.

Anastasia fu cea care vorbise prima după mai bine de o oră de liniște. Nu era chiar curioasă ce avea să se aleagă de ea, pentru că mai rău decât a fost până acum, nu credea că avea cum să fie.

— N-am de gând să te țin închisă sub cheie, Ana.

În ciuda faptului că îi interzise să-i mai spună așa, nu putea să se abțină, pentru că ea era Ana lui și asta nimeni și numic nu avea cum să schimbe.

— Atunci ce vei face cu mine? Mă vei obliga să mă prostituez?

Pentru prima dată își întoarse capul spre el și-l privi direct în ochi. Putea să jure că a văzut o undă de durere în ochii lui. Însă cred că doar i s-a părut.

— Doar peste cadavrul meu te va atinge un alt bărbat.

— Atunci mă vei face prostituata ta?

— Ce naiba e cu tine, femeie? De unde toate ideile astea tâmpite?

Cei trei bărbați care se aflau în mașină cu ei nu știau dacă să râdă de replicile lor sau să stea pregătiți în cazul în care aveau să-și sară unul la gâtul celuilalt. După privirea femeii, aceasta nu mai avea mult și avea să-i scoată ochii lui Maximilian. Iar dacă femeia mai avea să continue cu întrebările stupide, atunci Max era cel care avea să-i sară la gât. Se vedea clar cât era de nervos.

— Nu găsesc nici un motiv pentru care să mă ții în viață, decât prostituția. Și nici vreun motiv pentru care m-ai salvat de la Armand.

— Doar lasă-mă încă zece minute ca să ajungem acasă și am să-ți arăt de ce te-am salvat!

Tonul folosit de către Max nu lasă loc de adăugări. Ana își înghite cuvintele și nu mai spune nimic. Își întoarce capul spre geam și încearcă să admire peisajul ce defilează prin fața sa în ciuda întrebărilor ce-i umblă prin minte. Nu reușește să se bucure de ceea ce-i oferă natura, nici nu ar avea cum din moment ce era înconjurată de patru bărbați periculoși. Cert, pe unul dintre ei îl cunoaște și se pare că este cel mai sus plasat dintre toți, însă nu mai avea încredere în el. Avea impresia că în orice moment se putea întâmpla ceva rău. Ei i se putea întâmpla ceva rău.

Când ajunse pe proprietatea lui Maximilian, nu reuși să observe mare lucru, era prea absorbită de gânduri și temeri. Era ea o femeie în toată firea, dar ceea ce i s-a întâmplat în ultimele zile și ceea ce trăiește chiar acum, au scos la iveală niște lucruri pe care le-a crezut îngropate de mult timp. Nu i-a fost atât de frică nici în momentul în care a fost răpită de către oamenii lui Armand și nu înțelegea de ce ar trebui să se teamă de bărbatul care susține că o iubește.

— Presupun că am ajuns acasă la tine, acum poți să-mi spui ce ai de gând să faci cu mine?

Nici nu apucă să iasă bine din mașină, că Ana sări iar cu întrebările ei. Nu avea chef de o femeie cicălitoare, cu atât mai puțin de una care îi pune întrebări mai rău decât un copil mic.

— Vreau să te leg de pat, să-și pun căuș la gură, să-ți rup hainele alea de pe tine. După, vreau să ți-o trag așa cum nu ți-a mai tras-o nimeni până acum și apoi mă mai gândesc dacă te țin în viață sau nu.

Știa foarte bine că nu avea să-i facă nici un rău, însă nu a putut să se abțină, a sperat că astfel avea să-i închidă gura și să-i oprească întrebările idioate. Iar mimica Anei era numai bună de pus în ramă. Spui că tocmai i s-a confirmat faptul că a ajuns în casa unui monstru. Era un monstru, dar nu cu o femeie. Cu atât mai puțin cu Ana. Nu era încă suficient de clar că o voia lângă el? Că o voia ca și femeie a lui?

Cum ar trebui să-i explici unei femei că o vrei din nou în viața ta și că acum nimeni și nimic nu avea să vă stea în cale? Max nu știa cum să fie romantic sau răbdător. A uitat cu vehemență aceste două lucruri. De când a preluat frâiele lumii în care a crescut, a devenit cu totul și cu totul alt om. Unul rece, calculat și fără pic de resentimet.

Ca s-o facă să reacționeze cumva la cele auzite, o prinde brusc de talie și o lipește de el. Respirația alertă a femeii îl face să zâmbească. Nu știa dacă reacția ei era din cauză că a resimțit unde din fiirii trecutului sau acum chiar i-a băgat și mai multă frică în subconștient.

— Iubito, crede-mă, am să ți-o trag până ai să-ți uiți și numele.

Îi prinde lobul urechii între dinți imediat ce termină de rostit acele cuvinte ce sună mai mult a amenințare decât a vreo promisiune. Iar tresărire Anastasiei îi aduce un zâmbet pe buze. Era un nesimțit că încerca să o sperie și mai tare, însă doar așa a reușit s-o facă să tacă. Cel puțin pentru moment.

— O să fi condusă într-o cameră. Ai totul pregătit. Vei putea să faci baie și să te odihnești. La ora șapte luăm cina.

Ana nu reuși să se abțină să nu pufnească. Era incredibil cum se schimbase acest om și avea impresia că toată lumea îi stătea la degetul mic. Să mai spună că avea impresia că se comporta cu ea de parcă ar fi un copil de cinci ani? Îi venea să-i dea cu ceva în cap numai să se trezească la realitate și să vadă că îi este egală.

Unul dintre bărbații ce îi însoțiră în mașină o apucă de braț și o trage după el spre scările ce nici măcar nu le observaseră. Nici nu-și dăduse seama că îl urmase pe Maximilian până în casă. Iar acum nu avea timp să stea și să analizeze totul, deoarece este trasă la propriu pe scări în sus și împinsă în una din camere.

Îi venea să plângă și nu știa de ce. Avea atât de mulți nervi, încât nici nu știa cum Doamne reușea să-și stăpânească furia. Tot ce-și dorea în acest moment era să fie acasă la ea. Să se întindă în patul ei minuscul și să se trezească din visul oribil în care era. Doar că acest lucru era imposibil, coșmarul era adevărat și se afla într-un loc necunoscut, alături de un bărbat pe care nu dorea să-l mai vadă niciodată.

Ceea ce nu știa ea, era faptul că acest coșmar abia acum începea. Secrete bine păstrate aveau să iasă la iveală. Un trecut dat uitări avea să revină la viață și întreaga existență a celor doi avea să fie bulversată pentru totdeauna.