Dezamăgiri și pete de sange

Capitolul 2

Închise calculatorul, își adunase lucrurile și ieși în același timp cu Cammy. Nu voia să stea mai târziu, așa cum mai făcea uneori, își spuse că dacă va avea starea necesară, va mai deschide câteva emailuri de acasă. Lumea nu știa și credea că e floare la ureche să stai și să răspunzi la telefoane. Însă nu era deloc așa. Să fii la relații cu clienții într-o editură, îți trebuiau nervi de oțel și răbdare de fier. Unii sunau doar ca să te pună la încercare, pentru că altă explicație nu găsea.

— Ești sigură că nu vii să bem ceva?

— Foarte sigură. Oricum vei fi cu iubitul tău și nu vreau să fiu a treia roată de la căruță. Oricum, mă așteaptă un pahar de vin rece acasă și Netflixul. Nu-ți face griji pentru mine.

Îi zâmbi lui Cammy și o îmbrățișă scurt. Poate că era ea o scorpie, dar era singura persoană de la firmă cu care comunica mai mult decât un semn de salut sau unul de politețe. Mai ieșise uneori cu ea și iubitul ei Maxim, însă mereu se simțise de umplutură.

— Ok, atunci ne vedem mâine. Și vezi ce faci cu urmăritorul dubios.

Aceasta nu așteptă ca Anastasia să-i răspundă că se îndepărtă cu pași grăbiți. Renunță și ea din a striga în urma ei și porni spre casă ce era situată în partea opusă față de cea pe care o luă colega ei. Își propuse să se oprească la unul din magazinele alimentare ce se află în apropierea apartamentului ei și să-și cumpere ceva de mâncare. Nu avea chef de nimic, cu atât mai puțin să stea cu nasul în cratițe ca să gătească. Tot ce voia în acel moment era să facă o baie fierbinte și să se bage în pat la un film.

Își luă câteva pahare cu supe instant, pentru că dacă avea să meargă în raionul cu paste, sigur ar fi lovit-o vreo amintire cu fostul ei și asta nu făcea parte din planurile sale. Cel puțin nu în acea seară. Își mai luă și câțiva creveți, avea de gând să-și facă câteva bruschete în zilele următoare. Plăti cumpărăturile și plecă spre casă parcă cu puțin mai multă energie față de cum era acum câteva minute.

Viața ei a devenit monotonă și plictisitoare odată cu finalizarea ultimei sale relații. Nu că până la Stephen ar fi fost mai diferit, doar că el îi mai aducea puțin amuzament în viață. Păcat că nu a reușit să se îndrăgostească de el în ciuda a celor doi ani petrecuți împreună. Poate că ar mai fi stat într-o relație cu el, dar acesta a primit o promovare la locul de muncă și s-a mutat într-o altă țară. A știut că acela era momentul oportun ca să pună capăt la tot. Nu avea rost să mai continue ceva ce oricum era sortit eșecului.

Era atât de scufundată în gânduri, încât nici nu observă că singura companie de pe stradă era un bărbat în spatele ei. De fapt, nici nu-i acordă importanță, nu voia să-și facă filme din nou. Nici mașina ce mergea agale în dreptul ei n-o observă, până când aceasta scoate un sunet de scârțâit al roților și îi taie calea.

— Ce dracu?

Nu apucă să spună mai multe că imediat e prinsă pe la spate și un șervețel îi acoperă gura și nasul.

— Misiune îndeplinită!

Ultimele cuvinte pe care Anastasia le aude înainte să-și piardă cunoștința și să se lase moale în brațele bărbatului ce o prind imediat. O ridică de parcă ar fi un fulg de nea și o așază pe bancheta din spate a mașinii.

Destinul Anastasiei tocmai s-a schimbat.

— Domnule, pachetul este pe drum.

Bărbatul de la celălalt capăt al firului nu putu să-și stăpânească fericirea ce-i împânzi mintea. Deoarece el nu avea suflet sau inimă, totul funcționa de la creer. Își turnă într-un pahar un lichid chilimbariu și imediat ce-l luă în mână, îl agită ușor ca mai apoi să ia o înghițitură destul de mare. Planurile lui decurgeau mai bine decât se aștepta și asta nu putea decât să-l încânte și mai mult.

— Pregătiți camera, oaspetele nostru trebuie primit cum se cuvine.

Dă pe gât și restul lichidului din pahar, apoi se ridică în picioare și ieși afară din birou, urmat îndeaproape de oamenii lui de încredere. Trebuia să fie totul perfect până la capăt, de aceea plecă chiar el la aeroport ca s-o aștepte pe femeia ce avea să-i aducă succesul.

,,Pachetul tocmai a fost urcat în avion."

Mesajul primit îl făcu pe bărbat să aibă un zâmbet până la urechi. Joaca tocmai începea și abia aștepta să intre în miezul lucrurilor. Analizase foarte mult ceea ce avea să facă odată cu răpirea Anastasiei Glow și nu-i era frică de repercusiuni. Fata nu mai avea pe nimeni, până și pe iubitul ei îl făcuse să dispară din peisaj, nu că i-ar fi fost prea greu să facă asta. Cel mai mult i-a fost frică de ,,îngerul" ei păzitor, dar s-a dovedit că și acesta a dispărut. Îl va face el să revină, asta era sigur!

— Să înceapă jocul, domnilor!

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le rostise înainte să ajungă la aeroport.

La doar câțiva kilometrii distanță, cel care avea un ochi asupra întregii țări, ba chiar asupra întregii lumi, habar nu avea ce se cocea pe la spatele lui. Știa că poziția pe care o ocupă este dorită de foarte multă lume, mai ales că i-a fost atribuită înainte să-și poată arăta adevăratele puteri. Și indiferent câte de bine reușea să gestioneze totul, nu mulți au fost cei care l-au acceptat.

Avea parte de comploturi aproape săptămânal, iar aceste dejucări de planuri i-au intrat în rutina zilnică. Nu a ținut neapărat morțiș să preia afacerile tatălui său, dar nici nu era împotriva acestui fapt. Moartea premeditată a acestuia îl propulsă într-o lume despre care nu cunoștea mare lucru.

Știa despre afacerile legale și cele ilegale camuflate cu ușurință în viața lui, dar nu știa nimic despre partenerii și cei care îi vor capul pe un platou de argint. Aflase despre droguri, aflase că tatăl lui trăiește într-o lume a desfrâului, dar niciodată nu a făcut parte din afacerile lui. Iar atunci când Williams a fost găsit mort, el a fost obligat să ducă totul mai departe. A fost greu la început, însă mai apoi a prins plăcere să fie un șef ascultat de toată lumea.

Apoi, încet-încet, a ajuns să ducă munca la un alt nivel și să devină unul dintre cei mai de temuți bărbați ai țării. Îi avea la degetul mic pe fiecare om al legii. Deputați, procurori, toți îi mâncau din palmă pentru câteva mii de lire. Iar bani pentru el nu erau o problemă.

— Domnule, îmi pare rău că vă derajez, dar am primit vești din Londra.

— Te ascult, Nils!

Vocea îi răsună impunătoare, exact așa cum era și el. Nu doar că arăta a fi un om fără scrupule, era unul. În momentul în care a renunțat la mica părticică din el care putea să-l țină printre oamenii de rând, a ajuns cel mai de temut om.

— Domnișoara Glow a dispărut.

Pentru o secundă nu mai respiră. Își încordă maxilarul atât de tare, încât avea impresia că toți dinții e se vor rupe. Nici nu și-a dat seama când și-a strâns palmele în pumni și una dintre ele cuprinse pistolul de pe masă.

— Îmi pare rău, domnule. Omul ce o urmărea a fost omorât. Încă nu știm cine a făcut asta.

— Nu-mi pasă de scuzele voastre! Vreu s-o găsiți. Și repede! Altfel o să sfârșiți cu toții la fel cum a ajuns omul de la Londra.

Vocea îi era atât de nervoasă încât nici nu se mai plictisi s-o ascundă. Orice, doar de ce-i al lui să nu se atingă nimeni, deoarece iese prăpăd. Ar fi în stare să dea foc întregii lumi pentru a-i pazi fundul Anastasiei Glow!

Bărbatul ieși pe ușă la fel cum a intrat: fără prea multă gălăgie. Știa că trebuie să facă tot posibilul ca s-o găsească pe femeia dispărută, altfel era rău pentru toată lumea.

Oricine se atinge fie și de un fir de păr al Anastasiei, ajunge un om mort!