Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

Detenția

- Mulțumesc pentru ajutor, îi spun oftând. Cred că voi face o baie lungă și voi dormi din nou. Am o durere infernală în toate oasele.

- Așa să faci, îmi spune milos. Și să chemi un doctor când te trezești. Vei avea nevoie!

Ajunsă sus, mă întâmpină biletul mâzgâlit de Lizzy în grabă. Doamne, cât îl detest pe James! Trebuia să fiu aici cu ea, și nu am fost. Iar acum cine știe pe unde umblă?

Mă întind după clopoțel, ca să cer micul dejun în cameră, apoi zbor direct în baie, unde am dat deja drumul apei să curgă în cada largă.

Un avantaj al șederii la Curte e faptul că focurile merg zi și noapte în cazane, asigurând apă fierbinte.

Toți mușchii mei contractați dureros sunt mângâiați de căldura apei, când mă scufund până în gât.

Sunt norocoasă dacă scap numai cu o durere de spate, dar tare mă tem că urmează o răceală urâtă.

Aș sta mai mult, dar mi-e teamă să nu adorm în cadă, și oricum trebuie să-mi sosească mâncarea.

Mușchii mei protestează când ies, și fiecare mișcare mă săgetează ca un junghi.

Ori sunt eu moartă de foame, ori cafeaua cu lapte și bundinca de brânză din dimineața asta sunt cele mai delicioase lucruri pe care le-am mâncat vreodată.

După masă, simt efectiv că- mi cade capul în piept, dar mă abțin eroic. Trebuie să-l găsesc pe nemernic și să aflu dacă Richard i-a trimis vreo veste de la Lizzy.

Dacă prietena mea a pățit ceva, mă jur că o să-i scot ochii aceia albaștri cu unghiile!

****

- Carmina! exclamă vărul meu, uluit. Ce cauți aici, la dormitoarele armatei?

- Pe James. Ăsta e apartamentul lui, nu-i așa?

- O, nu, să nu te gândești! Abia a ieșit din tură, de câteva ore. Trebuie să doarmă. Și oricum, o femeie singură, în apartamentul lui? Te rog, pleacă până nu îți distrugi reputația!

- Jack, îi spun enervată, reputația mea e ultimul lucru la care îmi stă capul când Lizzy a fugit de la Curte azi noapte, și Dumnezeu știe pe unde o fi. Lasă-mă să trec!

- Nu poți să-l deranjezi! Carmina, pentru Dumnezeu...

Trec pe lângă el, împingând cu șoldul ușa grea din lemn castaniu, și o trântesc în urma mea, învârtind cheia.

Nemernicul doarme descuiat. Ce idiot!

Apartamentul e înghițit de un întuneric complet, pentru că toate draperiile sunt lăsate.

- James! mă răstesc iritată, în întunericul camerei. Trezirea!

Cineva sare în picioare, murmurând o înjurătură total nepotrivită unui preot.

- Cum ai ajuns aici, diavole? întreabă împleticit. Stai puțin...off, Doamne...

Draperiile groase sunt date la o parte, luminând apartamentul spațios, și bărbatul pe jumătate dezbrăcat care își trage un halat peste umeri.

- Pentru Dumnezeu, femeie! Credeam că o noapte de arest e suficientă ca să-ți bage mințile-n cap, dar văd că nu e!

- Lasă-mă cu asta! Lizzy a dispărut și Kiernan spune că tu ai vești de la Richard. Deci...

- Kiernan va primi o mustrare serioasă și o reducere de salariu.

- James!! țip la el, pe jumătate isterică. Tu înțelegi că prietena mea a dispărut și n-am nicio veste de la ea??