1.Întoarcerea

406 14 0
                                    

            CRISTANA BAKER
          Mă trezesc de dimineață lângă logodnicul meu,Edward Herris.A trecut 6 luni de când am placat din România în Asia mai exact Dubai,la vila lui Edward.El a vrut să facem nunta aici dar un apel ne strică planurile...

         -Rapunzel,asa mă alintă el,vino până jos.

         -Imediat.

    Cobor scările și văd că are o față foarte serioasă.

         -Stai jos.imi zice calm.
         -Ce s-a intamplat?zic bâlbâindu-ma.

       I-au loc pe pat și aștept sa îmi dea explicații.Trage aer în piept și se așează pe vine în fața mea.
          -Ce s-a intamplat!?zic deja nervoasă.
          -Rapunzel....trebuie....trebuie să ne întoarcem înapoi în România...
         
        Când aud aceste cuvine simt un nod in gât.
    
           -De ce...?
           -Adam....
       Nu mai apuca sa termine ca și îl iau la întrebări.
            -Ce s-a intamplat?E bine?A pățit ceva?zic foarte agitată.
       
            -El...a avut un atac cu arme...și...e în stare gravă la spital....
           A trebuit doar sa aud asta ca și urc sus să îmi fac bagajele.Incep să plâng foarte rău,tot corpul îmi tremura.

             -Rapunzel...o sa fie bine...
       Vine și mă strânge la pieptul său bine lucrat.
           
            -Edi....te rog...lasă-mă să îmi fac bagajul...zic printre lacrimi.
            -Bine prințesă.
      
         După 30 de minute bagajul meu este gata,iar eu sunt pregătită sa părăsesc Dubaiul pentru fratele meu.
          .
          .
          .
          .
          .
          .
         În câteva ore eram în avionul privat al lui Edward.Ma uitam pe geam gândindu-mă la cele 6 luni petrecute în Dubai.
       
       -Hei?Ești bine?
       -Ce?A,da..mă gândeam doar.
      
       -Domnule?
       -Ce este?
       -A sunat domnul Sasha.
      
        -Ce a zis?îl întreab eu repede.
        -A zis ca domnul Adam s-a trezit din comă,dar...
         -Dar?
         -Are o amnezie...
         -Adica?
         -Adică domnul Adam nu își mai aduce aminte de nimeni și de nimic,din câte am înțeles când a fost împușcat,mai exact în abdomen,a căzut cu capul de sol foarte grav și de aceea are pierderi de memorie.
     
      Nu realizat pe moment ce a zis,dar după câteva secunde văd negru în fața ochilor și îl aud pe Edward cum ma strigă.
      
      Când deschid ochi văd o lumină foarte albă încât nu puteam să îmi deschid ochi.
     

       -Iubita?Ești bine?
       -Ce s-a intamplat?
       -Ai leșinat,acum ești bine?
       -Da...Cat mai e pana ajungem?
       -In maxim o oră .
       -Bine.
     
     Timp de o oră am stat în pat și am dormit. Nu am putut să fac alceva dacă ma ridicam aveam stări de amețeală.
      
        -Iubire.
        -Ce..?
        -Am ajuns.
    Nu am apucat să zic nimic ca m-a luat în brațe și m-a lăsat pe bancheta din spate a mașinii.
      În 30 de minute deja suntem în fața spitalului unde este internat Adam.
   
          Edward nu apucă sa oprească motorul mașini ca eu deja am luat-o la fugă în spital.Pe hol îl văd pe Sasha cum stătea pe un scaun cu lacrimi în ochi.
 
          -Sasha....
          - Cris....
          -Unde e?
          -La salonul 10.

      Nici nu mai apucă sa zică ce a ca și întru în salonul cu numărul 10,Adam era pe pat,era treza.
           -Adam...?
           -Tu cine ești?Ne cunoaștem?
           -Adam...te rog...sunt Cristiana sora ta....te rog...zic plâng.

          Vreau sa îl iau în brațe dar ma dau înapoi

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

          Vreau sa îl iau în brațe dar ma dau înapoi. Nu se poate întâmpla asta. Nu poate fi ăsta sfârșitul lui.Nu se poate asta.O sa il fac sa își aducă amine de tot,absolut tot.

            Sasha intră după mine in salon și mă ia în brațe.
         -O sa fie bine,îți promit,o sa îl duc la cel mai bun doctor încât sa îl facă bine.
       
       Ies pe hol și mă pun pe scaun și aștept să apară un doctor încât sa vorbesc cu el.
.
.
.
.
.
        În sfârșit după o oră de stat și de plâns apare un doctor în jur de vreo 34 de ani.
    
         -Bună ziua.
         - Bună ziua.Va pot ajuta cu ceva?
         -Da...vreau sa vorbim despre pacientul Adam Baker...
          -Oh da...are pierderi de memorie,dar sunt 50% șanse sa își revină.
           - Vorbiți Serios?
           -Da.
    
       În acel moment eram în culmea fericirii. Îmi vena să îl iau în brațe pe domnul doctor dar m-am abținut.
          
           -Iubita?
           -Da?
           -Acum vi acasă?
           -Nu,vreau să stau cu el.
           -Nu il poți ajuta cu nimic.
           -Si ce vrei sa îl las singur?
           -E pe mâini bune.
      
      Abia mă las convinsă de Sasha și de Edward să plec.Am ajuns acasă la Sasha și Adam,era la fel cum am lăsat-o,am urcat sus la mine in cameră și zici ca nici nu s-a atins de ea,era la fel cum am lăsat-o,patul,cărțile,jurnalul,jurnalul meu nu mai era...

           Dau sa îl sun pe Sasha să îl întreab dacă mi-a luat el jurnalul din sertar dar el a zis ca nu a mai umblat în camera mea de când am plecat,cine ar fi putut sa îl ia?!
Acolo am toată viața mea...cele mai întunecate secrete...nu se poate întâmpla una ca asta....nu....

       -Rapunzel de ce ești așa agitată?
       -Ce nu sunt,ți se pare...
       -Oh...bine haide până jos vreau sa faci cunoștință cu cineva.

       Cobor scările ușor și văd pe canapea un tip de vreo 28 de ani,îmbrăcat la 4 ace,cu părul blond și cu ochii aceia verzi care te vrajesc.imi scutru capul și ajung față în față cu musafirul lui Edward.

       -Iubita el e Brandon,cel mai bun prieten al meu.Brandon ea e Cristiana,viitoarea mea soție.

        -Încântată de cunoștință.
        -La fel de Încântat domnișoară.
       
    
  
         

          

         

Crescută de 2 mafioți(Volumul 2)Where stories live. Discover now