Fericirea lui Maceo ✔

Capitolul 13

— Nu te las să intri în casa aia, vorbește Maceo, dar nu am de gând să îl ascult. Nu am de gând să stau deoparte și să aștept ca lucrurile să se rezolve de la sine. Mașina încetinește, dar nu mai am răbdare. Aproape sar din mașină și alerg în direcția ultimul om pe care voiam să îl văd, dar pe care am de gând să îl ucid dacă se apropie de fiica mea. Se întoarce către mine și mă privește. Ține în mână și un pistol iar asta mă sperie și mai tare. Ridică arma în aer și trage iar sunetul îmi taie și mai mult sufletul. Dar nu am de gând să cedez. Nu am de gând să renunț până când nu îmi voi ține din nou fiica în brațe și până când Aiden nu va fi în lanțuri.

— Unde e copilul, nenorocită ce ești? Cine te crezi să îl ascunzi de mine?

— Cine te crezi să vii aici? Ce vrei? Întreb, dar vocea îmi tremură prea tare. Aiden rânjește cu subînțeles, dar aud pași în spatele meu iar maxiliarul lui Aiden se încleștează. Cu coada ochiului văd lumina la etajul superior al casei. Etajul unde află camera unde am lăsat-o pe Angela. Știu că sunt gărzi de corp în curte care i-ar proteja pe părinții lui Maceo, dar nu mi-aș ierta-o vreodată dacă ei ar păți ceva. Din fericire lumina se stinge iar asta îmi oferă încă puțin timp. Dar când vine vorba despre Aiden Roster nu există suficient timp.

— Nu te-a mulțumit viața pe care ți-am oferit-o. Ai vrut să îți satisfaci poftele nebune, nu-i așa? Strigă, dar eu nu mai rezist. Știu că mă expun la un pericol imens, însă nu mai am de gând să îi permit să mă mai jignească în vreun fel. Înainte să îmi dau seama ce anume se petrece, îl lovesc pe Aiden peste față iar el reacționează. Îmi apucă încheietura și mă bruschează. Încerc să mă smucesc, dar nu reușesc. Zâmbetul meschin devine din ce în ce mai larg iar asta mă sperie din ce în ce mai tare. Mă întoarce și îmi lipește spatele de pieptul lui. Mă ține prea aproape de el și nu pare că are gând să mă elibereze prea curând. Îl văd pe Maceo aproape îngrozit, deoarece este neputincios și conștientizează pericolul la care sunt expusă.

— Unde îmi este copilul? De ce mi-ai răpit copilul? Strigă în urechea mea și simt un metal rece lipindu-se de tâmpla mea. În absolut orice secundă arma se poate descărca. Dar încerc să gândesc logic. Încerc să îmi maschez frica, să nu simtă și el că mă tem, deoarece ar profita de asta și ar folosi în avantajul lui. Un braț i se strecoară în jurul gâtului meu, blocând aerul să îmi mai pătrundă în plămâni.

— Te rog. Cere-mi orice sumă de bani și îți voi da dublu, dar nu o răni, vorbește Maceo iar Aiden doar râde. Nu vrea bani iar asta este, de departe, cel mai înfricoșător lucru posibil.

— Nu ai tu banii de care am eu nevoie. Deși, nu ai deloc o casă urâtă. Părinții tăi nu s-ar supăra dac-...

— Omoară-mă pe mine. Să nu te îndrăznești să te atingi de ei, strig iar asta îl sperie și mai mult pe Maceo. Face un pas în direcția mea iar asta îl face pe Aiden să ridice arma în aer. Se aude o împușcătură iar eu îmi strâng ploapele. Se mai aude încă o împușcătură, încă una și, dintr-o dată, corpul lui Aiden se lasă tot mai mult pe mine. Un lichid cald mi se prelinge pe spate și încerc să mă smucesc. Dar Aiden nu reacționează în vreun fel. Reușesc să mă întorc și îl arunc pe Aiden la podea. Și tot ceea ce pot să aud este râsul unui bărbat. Abia reușesc să îi disting trăsăturile feței, dar nu mă interesează. Tremur din fiecare por cu putință și nu știu ce anume să mai fac în continuare. Mă trezesc apucată de mână, dar nu reușesc să fac un singur pas. Respir din ce în ce mai greu iar picioarele parcă îmi sunt tăiate cu sabia.

***

— Relaxează-te, Mace. A leșinat de spaimă. Nu în fiecare zi ai lipit de tâmplă o armă cu multe gloanțe, aud o voce iar asta mă face să îmi deschid ochii. Aproape sar în șezut, deoarece am o mulțime de scenarii în minte și nu îmi doresc să prindă contur. Privesc speriată în jurul meu și îl văd pe Maceo lângă mine, vizibil îngrijorat. La capătul patului se află un alt bărbat, cu o sticlă de bere în mână.