Fericirea lui Maceo ✔

Capitolul 5

Buzele sale le acoperă pe ale mele. Brațele sale coboară de-a lungul corpului meu iar palmele i se opresc pe șoldurile mele. Face câțiva pași și mă trezesc cu spatele lipit de perete. Îi simt una dintre mâinile lui Maceo apucându-mi coapsa. Îmi conduce piciorul în jurul taliei sale, adâncind sărutul tot mai mult. Limba sa o caută pe a sa. Și mă las tot mai mult în brațele sale, mă lipesc de pieptul lui, chiar dacă sunt pe punctul de a rămâne fără un gram de aer.

— Clara, îmi șoptește numele iar gura sa coboară pe gâtul meu. Îmi apucă o mică porțiune de piele. Scâncesc și îl strâng mai tare în brațe. Buzele sale le cuprind din nou pe ale mele, îmi strânge coapsa, dar nu mai reușește să facă nimic. Auzim plânsetul bebelușului și amândoi începem să râdem. Îmi lipesc fruntea de pieptul lui iar el mă eliberează. Reușesc să mă dezlipesc de el și o verific pe Angela. O iau în brațe și mă întind în pat. Sunt ferm convinsă că nu și-a dorit decât puțină atenție și este deranjată că nu o primește în totalitate. Maceo mi se alătură și se așează lângă mine. Roșesc numai când mă gândesc ce anume s-a întâmplat în urmă cu câteva momente. Și care, cu siguranță, se vor repeta cu prima ocazie.

— Îmi pare rău, prințesă. Am pupat-o pe mama ta și am ținut-o ocupată, se scuză Maceo, trecându-și degetele peste spatele fetiței.

— Trebuie să îl iertăm. A aștept să facă asta de ceva timp, chicotesc iar Maceo îmi prinde bărbia. Mă sărută delicat pe buze și pe obraz și se întinde. Îmi așez capul foarte aproape de el iar privirea îmi cade asupra fetiței. Aceasta își mișcă puțin mânuțele, dar îmi pun palmele peste spatele ei iar asta o mai liniștește. Maceo îmi acoperă mâinile cu a sa iar asta mă face să îmi întorc privirea către el. Se întinde și mă sărută. Este un sărut scurt, delicat, dar care îmi accelerează bătăile inimii. Iar asta nu înseamnă deloc ceva bun.

— Îmi permit atât de multe. Sunt un nemernic...

— Nu te învinovăți. Nu ai vreun motiv. Eu ar trebui să îmi cer iertare pentru ce anume ți-am spus mai devreme. Tu îmi vrei binele iar eu sunt atât de încăpățânată.

— Ești speriată, te înțeleg. Și îmi pare atât de rău că am fost în stare să te forțez să îmi spui lucruri despre care nu ești pregătită să vorbești, îmi mărturisește iar eu mă ridic în șezut. Mă sprijin de tăblia patului iar Maceo se întoarce și își sprijină capul în palmă. Începe să îmi maseze piciorul, apucându-mi delicat gamba. Mă ciupește ușor, ceea ce ne smulge un râs slab. O țin pe Angela în brațe, care pare împăcată cu locul în care se află.

— Îți voi spune. Într-o bună zi îți voi spune tot. Promite-mi doar că nu îl vei ucide.

— Orice bărbat care jignește, care lovește o femeie, este un gunoi. Cel mai josnic și mizerabil gunoi. Tu îmi vei spune ce anume ți-a făcut sau ce ți-a spus, iar eu voi face exact opusul. Te voi respecta și voi avea grijă de tine. De amândouă. Nu știu dacă ți-ai dat seama, dar chiar îmi doresc să se întâmple ceva între noi. Să ne bucurăm unul de altul, să ne cunoaștem mai bine. Dacă îți dorești și tu acest lucru, îmi zâmbește și mă ia prin surprindere. Își lipește buzele de genunchiul meu și își ridică privirea. Îmi face un semn extrem de discret cu ochiul iar asta îmi schimbă culoarea în obraji. Flirtează cu mine, fără nici o urmă de remușcare.

— Judecând după felul în care m-ai sărutat, ar fi o greșeală să te refuz. Dar nu vreau să ne grăbim în vreun fel. Principala mea grijă este fetița. Vreau doar să mă ocup de ea, să învăț ce anume înseamnă să fi mamă, îl anunț iar el încuviințează. Mă sărută încă odată pe genunche iar asta îmi smulge un zâmbet. Mă întind și îi aranjez câteva șuvițe din păr. Revin cu privirea asupra Angelei. O sărut pe creștet și o aduc mai aproape de mine.